
Ce sunt Moșii de Toamnă?
„Moșii” sunt zilele din calendarul creștin-ortodox dedicate pomenirii celor trecuți din această viață  -părinți, bunici, strămoși, rude , prieteni.
Biserica Ortodoxă a rânduit mai multe astfel de zile în decursul anului: Moșii de Iarnă, Moșii de Vară și Moșii de Toamnă, fiecare având o semnificație aparte.
Moșii de Toamnă sunt de obicei în  prima sâmbătă din luna noiembrie.
 Prin tradiție sâmbăta este ziua rânduită pentru pomenirea morților, deoarece în această zi Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar sufletul Său a coborât la iad pentru a-i elibera pe cei drepți.
Semnificația duhovnicească
Moșii de Toamnă sunt un prilej de comuniune între cei vii și cei adormiți, o reamintire că dragostea nu moare odată cu trupul.
Prin rugăciune și milostenie, cei rămași pe pământ cer iertare și odihnă pentru sufletele celor plecați.
Totodată, este o formă de recunoștință – pentru viața, credința și jertfa celor care ne-au lăsat moștenirea spirituală și pământească.
Ce se aduce și se dă de pomană la biserică?
Enoriașii vin la slujbă cu daruri și pomelnice și fiecare are un simbol, ne spune Protoiereul Mitrofor Ioan Solonaru de la Cimișeni:
- 
Coliva – din grâu fiert, simbol al morții și Învierii (asemănată cu bobul de grâu care moare în pământ și încolțește spre viață); 
- 
Colacii și vinul – aduse ca ofrandă, pentru a fi sfințite și împărțite; 
- 
Lumânările – semn al luminii veșnice și al speranței în mântuire; 
- 
Pomelnicele – liste cu numele celor adormiți, care sunt pomenite la Sfântul Altar în timpul Sfintei Liturghii; 
- 
Dulciuri și mâncăruri de post – oferite ca pomană în amintirea celor pomeniți. După slujbă oamenii merg și aprind lumânări în cimitir, la mormintele celor dragi. 
- 
Se crede că în această zi, sufletele celor adormiți se apropie de cei vii, iar rugăciunea comună le aduce pace și lumină. 
Moșii de Toamnă nu sunt doar o zi de amintire, ci una de recunoștință, iubire și speranță.
Prin pomenire, milostenie și rugăciune, credincioșii reînnoiesc legătura cu strămoșii lor, într-o formă de comuniune care unește Cerul cu pământul.
„Rugăciunea noastră este legătura de nezdrobit cu cei adormiți, iar iubirea lor rămâne vie în inimile noastre.”
 
				 
					


