„Felicitări cu prilejul Zilei Drapelului! Sub acest drapel celebrăm cele mai frumoase sărbători, și cu drapelul coborât, marcăm cele mai triste evenimente, - spunea președintele raionului Alexandru Carțîn. - Alături de noi se află și participanții la lichidarea avariei, cărora le mulțumim pentru efortul de a salva omenirea, le dorim sănătate, iar în memoria celor plecați dintre noi, să ținem un minut de reculegere”. 

 

Cu referire la drapelul Republicii Moldova, preotul Vasile Pistrui a remarcat, că poartă în piept cu plăcere panglica tricoloră, simbol al drapelului, și că drapelul poartă pe el și simbolul creștinismului, ortodoxiei - crucea în ciocul vulturului, crucea - armă de biruință asupra tuturor puterilor ostile. „Să nu permitem să fie ponegrit acest simbol, să-l arborăm nu doar la sărbătorile statate, dar și la cele creștine, pentru că mulți și-au pus pentru el viața și sănătatea în pericol”, spunea preotul. 

Câteva numere artistice, anunțate de moderatoarea evenimentului, Elena Porubin, au prezentat ansamblurile de dans modern „Victoria” din Criuleni și „Dor” din Onițcani, soliștii, Elena Porubin, Elena Sclifos și Ștefan Gaz. 

Pentru depunerea de flori, o parte din participanți au rămas la monumentul lui Ștefan-cel-Mare, iar o altă parte a fost îndemnată să meargă la placa comemorativă dedicată memoriei celor decedați în rezultatul participării la lichidarea consecințelor exploziei de la CAE Cernobîl, instalată lângă monumentul ostașului necunoscut. 

„După parada de 1 Mai, am primit citația. Deja se cunoștea ce s-a întâmplat, oamenii vorbeau despre catastrofă. Am fost duși în regiunea Odesa, la Krasnoznamenka, ca de acolo să ne ducă la Cernobîl. Am fost 86 de zile la Cernobîl. În fiecare zi ne verificau, câtă radiație am acumulat. Dacă aveam 25 de Rg, veneau alții în loc. Cei care au mers mai târziu au stat mai mult de 3 luni... Am deservit un punct de dezinfectare a tehnicii care introducea încărcături pe teritoriul CAE, iar când ieșea din zonă, trebuia dezinfectat, neutralizată radiația. Dozimetrele ne dădeau de știre, dacă procedura a fost efectivă. Se întâmpla că nivelul de radiație emanat de mașini, camioane, era atât de mare, că nici de trei ori prelucrate cu puteau fi folosite. În așa caz, erau săpate gropi mari în pământ, mașinile erau îngropate în aceste gropi. Au fost îngropate multe betoniere, excavatoare, multe noi, dar nu aveau dreptul să părăsească zona”, povestește criuleneanul Oleg Kalinkin, participant al acelor evenimente. 

Întrebat, dacă a avut dreptul de a nu merge la Cernobîl, dânsul spune că a și evadat, în drum spre Odesa, dar s-a implicat procuratura. Mai târziu a aflat, că ar fi avut dreptul să nu plece la lichidare, că avea deja doi copii de 2 și 4 ani, iar soția sa era ofițeră și servea la 30 km de casă. Acum statul îi plătește pensie pentru grad de dizabilitate, și o facilitate de a beneficia anual de tratament sanatorial, de reabilitare. Spre deosebire de alți colegi de-ai săi, Oleg Kalinkin spune că nu a luat niciodată bani în schimbul tratamentului. „Deja de 35 de ani la rând mă folosesc de dreptul meu de a beneficia de sanatoriu. Consider că e mai avantajos să te tratezi, dacă statul îți dă. Banii azi sunt, mâine - nu sunt, iar procedurile sunt bune, de folos”, argumentează el.