Au trecut de atunci 80 ani, dar acea tragedie, venită după război a marcat o generație. Pentru comemorarea acelor victime secția cultură și turism Criuleni a organizat un concurs de desene cu genericul „Lacrima foametei”. Or importanța păstrării memoriei acelor evenimente și a transmiterii adevărului generațiilor următoare este de netăgăduit. 21 elevi ai școlilor de Arte din Cruglic, Bălăbănești și Dubăsarii Vechi au dat curs invitației și au pus pe pânză percepția lor despre foametea pe care au înfruntat-o străbuneii lor.

La 16 aprilie organizatorii concursului au vernisat expoziția picturilor și au premiat participanții, divizați în două categorii de vârstă: 9-12 ani și 13-18 ani. 

Diplome de participare au primit: Gabriela Russu, Dana Chisnenco, Cătălina Trifan, Alexandra Zlotea de la Școala de arte „Vasile Glinca ”, Dubăsarii Vechi; Victoria Loghin, Ana Malai, Gabriela Cazac, Marina Dicusar, Alexandra Chiriac de la Școala de arte Bălăbănești și Dumitrița Mînza și Dumitrița Verdeș, Școala de arte, Cruglic.

Șefa secției cultură și turism, Elena Frumosu, asistată de vicepreședintele raionului Criuleni, Roman Onica, a înmânat mențiuni Arinei Rusu, Victoriei Sîrbu, Danei Schidu și Maricicăi Macarenco de la Dubăsarii Vechi.

Ariana Speian recunoștea după festivitate că la început nu a vrut să se implice, dar ulterior emoțiile au copleșit-o când a aflat: „că copiii înainte nu aveau ce să mănânce, nu aveau bucățică de pâine, nu aveau nimic și sufereau”.

Îndrumătoarea pictorilor de la Dubăsarii Vechi, dna Victoria Lungu, bucuroasă de reușitele discipolilor spunea că atunci când a citit Regulamentul concursului și a văzut tematica „Lacrima Foametei” și-a amintit de bunicii care au trecut prin acel calvar:

„Părinții sunt născuți după foamete, dar mi-au povestit un moment, cred că nu o să-l uit, că, ieșeau în drum și cineva din familie mai avută, că erau și pe atunci mai avuți, după cum sunt ca și acum, mânca un măr și arunca în sus ciotul pe care râvneau să-l prindă și să-l guste ceilalți. Un ciot de măr era o bucurie… Bunica spunea că adunau ghindă din pădure, se duceau la Nistru și adunau scoici pe care le mâncau. Ne zicea că dacă „o să apară multe de scoici pe malul Nistrului, să știi că e a foamete”. Povestea că aveau o găină și un cucoș, niște paie pe care păsările le ciuguleau, că altă mâncare n-aveau să le hrănească. Așa au depus ouă, se uitau la ele toți lihniți de foame, dar nu le-au atins că sperau să iasă pui, să aibă păsări ca să hrănească copiii. Bunica Pelaghia, trecută prin foamete, era foarte economă în toate. Chiar și atunci când aveam de toate, ea măsura uleiul cu lingura când îl punea în bucate, iar când mama îi zicea că nu mai trebuie să facă așa îi răspundea: „trebuie să ai rezerve că nu știi ce va fi mâine.”

„Da am discutat într-o seară cu familia la masă, după cina, despre foametea din 1946-1947. M-a marcat când am aflat că mulți copii chiar nu aveau ce mânca și de o prezența unei bucăți de pâine depindea viață sau moartea unui om” - a recunoscut și premianta Tamara Minciuna.

Elevii de la Școala de arte din Bălăbănești la fel au fost inspirați de discuțiile despre foamete cu cei mai în etate, semn că memoria colectivă se păstrează și un asemenea concurs contribuie la exteriorizarea emoțiilor.

Lucrările participantelor sunt prezentate în galeria foto de mai jos.