Boris Dubceac din Dzerjinskoie, r. Dubăsari, de 42 de ani se ocupă de albinărit. Este pasiunea și profesia sa, susține bărbatul, care și-a pus bazele prisacii pe când împlinise abia 21 de ani. De curând, împreună cu alți doi colegi din Transnistria, a accesat și un grant, pentru care a împlinit toate condițiile: are experiență, studii în domeniu, deține nu mai puțin de 100 familii de albine, a înregistrat o întrepindere individuală. Pe lângă aceste condiții, Boris a fost eligibil pentru că se ocupă de creșterea reginelor, pe care le comercializează mai apoi doritorilor. Boris susține că este un albinar activ, pentru că mai continuă să studieze și participă la întrunirile de breaslă, ba chiar le mai organizează la prisaca sa. Cea mai recentă a avut loc o lună în urmă, la care au participat apicultori din raioanele Dubăsari, Criuleni, Anenii Noi, mun. Chișinău, Orhei, Rezina, Şoldanești, care au venit la prisaca sa să vadă partea practică a seminarului ”Principalele boli și particularități ale tratamentelor sezoniere a familiilor de albine”.
Inovaţiile care îi aduc succes
Recent, prin intermediul proiectulului USAID “Agricultura Performanta din Moldova” (APM), Boris Dubceac a câștigat un grant, sub formă de 80 de știubee verticale.Fiecare ştiubei costă aproximativ 1000-1200 de lei, şi, vopsit cu vopsea ecologică acrilică, poate dura până la 50 de ani.
Diferența dintre ele și cele clasice este că numărul de lădițe în care se adăpostește o familie de albini variază în dependență de numărul de albini ce formează familia. Lădițele se suprapun și astfel se extinde suprafașa știubeiului, pe când în cel clasic sunt până 20 de rame unde-și depun albinele mierea și e dificil pentru o familie mare să se dezvolte în insuficienţă de spațiu. Boris nu mai are stupi de model vechi deja, la el în prisacă toți stupii sunt verticali, și numără de la unu la patru lădițe. Pentru prima dată le-a confecționat singur, urmând sfatul unui apicultor din Rusia. Zice că nu a regretat niciodată faptul că a renunțat la știubeele orizontale. Pe lângă stupi, în livada de piersici din spatele casei situată în apropiere de Nistru, unde-și ține albinile, a amenajat niște căsuțe speciale, în care crește regine, și cărora le spune ”nucleus”. Este un fel de mini-familie, unde regina se maturizează, se împerechează după care produce material semincier. Mierea o vinde la iarmaroacele de toamnă, care la Dubăsari, începând cu septembrie și până toamna târziu, se organizează în fiecare sâmbăta și duminica. Mai merge și la iarmaroacele specializate din Tiraspol, Râbnița, Bender, consumatorii îl cunosc și-i solicită produsul. Probleme cu realizarea mierii de mai, de hrișcă sau de coriandru susține că nu are, în schimb mierea din răsărită, pe care la fel o obține multă deja în a doua jumătate a verii, încearcă s-o comercializeze în partea dreaptă a Nistrului, și aici spune că apar probleme cu trecerea prin vamă – e nevoie de vămuire, indiferent de faptul că este înregistrată sau nu întreprinderea în Republica Moldova. În Transnistria mierea e mai ieftină, spune prisăcarul, cu aproximativ 30 %, față de Chișinău.
Întrebat dacă albinele nu sunt deranjante pentru vecini, Boris Dubceac a spus că cele pe care le cultivă dumisale nu sunt agresive, sunt din rasa Karnica și Bakfast, față de albina Carpatică, Ucrainească de stepă, etc. Regine de rasă le procură din Germania, de la un institut de apicultură, și deja de la ele produce fiice, pe care le vinde colegilor din Moldova.
A pornit de la două familii și două știubee vechi…
Actualmente deține 110 familii de albine și cca 80 de nucleusuri, și în ziua când l-am vizitat ne-a spus că se pregătește să scurgă mierea de mai. La întrebarea, de la cine a deprins meseria, a relatat o istorie întreagă, despre cum îţi pot influența destinul oameni pasionați și oameni pesimiști. A început cu aceea, că s-a născut în r. Râbnița, unde a locuit până în 1981. La acea vârstă îi plăcea foarte mult mierea, povestește albinarul, o putea mânca cu paharele, însă se ocupa de vitărit. A început să se intereseze unde pot fi procurate albine. I-a dat Dumnezeu în cale doi albinari cu experiență. Primul, deși era albinar bătrân, i-a spus că nu va avea nici un venit de la activitatea dată, că albinele mor repede, că sunt ușor otrăvite, și multe alte probleme, care, însă, nu l-au convins pe Boris să renunțe la visul său. La scurt timp a întâlnit, însă, alt albinar, care, la auzul dorinței sale, a fost foarte entuziasmat și i-a spus că albinăritul este o îndeletnicire minunată: “Îmbraci un halat alb, nu trebuie nici iarbă să cosești, nici grajdul să cureți! Iarna te odihnești, nu asculta pe nimeni, caută albine și te ajut să începi!”– i-a spus prisăcarul, care pe urmă l-a și asistat și i-a transmis secretele meseiriei. Cu o investiție de 95 de ruble sovietice a procurat două familii de albine și doi stupi vechi, de la care a pornit prisaca și care îi asigură azi familia. Înainte să cumpere albini, a citit tot ce se putea despre meserie. Teoretic, știa parcă totul, dar practic l-a ajutat bătrânul albinar, care l-a sfătuit să înceapă fără frică. În memoria acelui om, spune că este mereu gata să împartă cunoștințele sale oricui întreabă…
O invenție deosebită – ”api-căsuța”
Prisaca lui Boris Dubceac este viu colorată. Albinarul ne informează, că albinele au câte cinci ochi, și fiecare dintre ele își găsește căsuța după culorile pe care le reține în memorie, și felul cum este amplasată. La marginea prisacii, însă, vizitatorii pot vedea și o căsuță, amenajată cu două laițe, pernă. Cele două laițe, de fapt, sunt capacele unor știubee, însă albinele au intrarea lor separată, pe dinafară. Deci, căsuţa găzduieşte două ştiubeie.
“Este o ”api-căsuță” – ne demonstrează apicultorul, – în care oricine dorește poate dormi în zumzetul albinelor. E ca și cum ai trage un pui de somp pe știubei!” – zice Boris. Somnul în zumzetul albinelor, după părerea albinarului, ajută la reglarea activității sistemului nervos și a sistemului cardio-vascular. De ”api-căsuța” lui Boris se folosesc, deocamdată, cunoștințele și prietenii lui. Secretul ar fi că albinele produc o vibrație, pe care omul n-o percepe, dar care acționează asupra organismului uman extrem de benefic, mai cu seamă asupra sistemului nervos. Dacă ușa căsuței se închide, ea se umple de aromele polenului adus de albine, de aroma mierii, ceea ce tot este o terapie – terapia cu arome. Dereglările somnului la fel pot fi tratate în ”api-căsuță”, și de reguă, ascultând zumzetul, persoana adoarme în maxim 20 de minute. Odihna în căsuță poate dura până la două ore. Boris ne spune că nu este invenția sa, că a citit despre ea, dar că a văzut-o cu ochii la niște colegi din Ucraina, unde a mers la un seminar, și a venit absolut impresionat de această metodă de liniștire, așa că în două săptămâni avea în prisaca sa și o api-căsuță. Zice că medicii recomadă metoda, așa că cine dorește, poate veni – plata este simbolică, ”ne înțelegem” – adaugă albinarul din Dzerjinscoe.
Text şi fotogrfii de S. Cernov
fotografie:
