Experţii naționali în domeniul drepturilor omului sunt îngrijoraţi de numărul mare de cazuri de violență asupra copiilor în R. Moldova, inclusiv a celor cu caracter sexual. Ei acuză autoritățile că sunt preocupate mai mult de aspecte birocratice, decât de protejarea reală a minorilor de violențe și abuzuri. Ministerul Educației susține că, dimpotrivă, persoanele responsabile de protecția copiilor au devenit mai eficiente și au fost instruite cum să depisteze abuzurile.
La începutul lunii septembrie 2016, în raionul Leova, o fetiţă de doar cinci ani ar fi fost violată de un tânăr de 23 de ani, vecin cu victima. Procurorul raionului, Valentin Baidaus, a declarat că bănuitul și-ar fi recunoscut vina și este reţinut. El a mai spus că violul ar fi fost comis în prezenţa surorii mai mici a fetiței. Acest caz nu este singurul de acest fel înregistrat în ultima perioadă. Potrivit datelor Inspectoratului General de Poliţie, în prima jumătate a anului curent, în Moldova au fost înregistrate 102 dosare în care copiii figurează ca victime și martori ale violenței sexuale, iar 18 minori ar fi fost abuzaţi chiar în familii (de taţii biologici sau de concubinii mamelor). Informațiile oferite de Ministerul Educaţiei (ME) sunt la fel de alarmante. Într-un comunicat de presă a instituției se menționează că în semestrul doi al anului de învățământ 2015-2016 au fost înregistrate 5143 cazuri de violență asupra copilului, în 27 cazuri fiind vorba de abuzuri sexuale (mângâieri, sărutări, alte atingeri nedorite cu tentă sexuală, pozare indecentă a copilului etc.) care au avut loc în familie, în școală etc. ME explică creșterea depistării numărului de cazuri de violență față de copii prin faptul că responsabilii de prevenirea și protecția copiilor față de abuzuri au beneficiat de mai multe instruiri și eficiența lor este mai mare, ceea ce a facilitat descoperirea mai multor cazuri de abuzuri față de copii.
Expertă: „Autorităţile şi părinţii trebuie sancționați pentru iresponsabilitate”
Ludmila Popovici, psihologă şi directoare executivă a Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii “Memoria”, susține că autorităţile se concentrează foarte mult pe aspecte birocratice, colectarea indicatorilor și întocmirea rapoartelor, neglijând problemele reale cu care se confruntă copiii – victime sau potențiale victime ale violenței și abuzurilor. „Trăim într-o societate fără valori, fără speranţe de viitor, fără un control asupra copiilor şi responsabilitate pentru viaţa lor. Unde sunt serviciile sociale care trebuie să monitorizeze soarta acestor copii? Se fac diferite anchete de formă, în care autorităţile notează că în cazul în care familia are frigider, atunci aceasta este familie bună? Este nevoie de instruirea educatorilor, a profesorilor, medicilor, persoane care trebuie să semnaleze imediat dacă observă semne de abuz sau risc de agresiune asupra copiilor”, afirmă L. Popovici. În opinia expertei, ar trebui sancționate nu doar persoanele care comit acte de violență, ci și responsabilii de protecția copiilor: „Să fie traşi la răspundere poliţiştii, primarii, asistenţii sociali care stau prin oficii şi completează diferite anchete. În aceste cazuri, copiii abuzaţi trebuie luaţi din locurile/familiile de risc şi plasaţi în centre adecvate, cu personal instruit, până la rezolvarea problemelor. Consider că şi părinţii trebuie pedepsiţi pentru neglijenţă”.
Sunt îngrijoraţi de soarta copiilor abuzaţi sexual în țara noastră și experţii instituţiilor internaţionale în domeniul drepturilor omului. Acum patru ani, câteva ţări membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), în special
Polonia, au recomandat autorităţilor din R. Moldova, în cadrul exercițiului privind Evaluarea Periodică Universală, să prevină violența comisă împotriva copiilor, în special hărţuirea sexuală în familie. Acum doi ani, Parlamentul Moldovei a adoptat Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. Această lege obligă ministerele Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, cel al Afacerilor Interne, al Educaţiei și al Sănătăţii să colaboreze activ pentru identificarea rapidă a cazurilor, evaluarea situației, acordarea asistenţei copiilor victime şi potenţialelor victime ale violenţei, contracararea exploatării sexuale și a traficului de copii. La 4 noiembrie a.c., în cadrul Sesiunii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, ce va avea loc la Geneva (Elveția), autoritățile moldovenești vor trebui să raporteze în fața statelor membre ONU cum au fost îndeplinite recomandările privind respectarea drepturilor omului în țara noastră.
Lilia Zaharia
Casetă
Din Codul penal al Republicii Moldova:
Art. 172 (3):Acţiuni violente cu caracter sexual care au fost săvîrşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 14 ani, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Casetă 2:
Din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie:
Articolul 2:
Violenţă în familie – orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale;
Casetă 3.
Violenţă sexuală – orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acţiuni cu efect similar.
Această publicaţie este editată de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al Civil Rights Defenders (Suedia), în cadrul proiectului „Promovarea drepturilor omului, toleranţei şi diversităţii prin mass-media”. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorului.
