Așa sau altfel, este un sat în care primărie, ca și instituție publică, n-a fost niciodată. Și nu e neapărat rău, spune o doamnă, că „ne-am obișnuit cu Hrușova”.

În contextul reformei administrative, pe care guvernarea actuală a decis să și-o asume, i-am întrebat pe locuitorii Chetroasei, ce părere au despre comasarea primăriilor, numită amalgamare, de câte ori pe an merg ei la primărie, cu ce treburi, ce condiții au în sat și ce le-ar mai trebui pentru o viață mai bună.

… Din autobuzul care vine dinspre centrul raional coboară două femei, la stația de pe traseul regional, și o iau spre sat, pe drumul asfaltat. Aflu că Elizaveta și Angela sunt mamă și fiică și că cele două femei se întorc de la centrul raional unde au mers pentru un card social pentru pensionară. Nu-i vorbă, ajunge și poștașa în sat cu pensia, dar tot e mai comod pe card, constată dna Angela - „rămâne un ban grămadă”.

Le întreb cum e viața în satul lor. Dna Elizaveta, care la vară împlinește 85 de ani, își amintește că a venit în sat prin 1960.

Locuitorii străzii Vasile Boaghii nu știu cine este acesta și spun că denumirea străzii a ales-o primăria. Aici iese la poartă Domnica Dima, pensionară și ea, care spune că nu e o problemă traiul fără primărie.

„O grămadă de ani trăim așa, ne-am deprins cu Hrușova, cu primarul, cu lucrătorii. Poate, un an în urmă am fost la primărie. Mergem când plătim impozitele, și o data am avut nevoie de un certificat, atât. Foarte-foarte rar ne ducem, că nu avem ce face. Telefon fix avem, îl plătim, dar nu lucrează, folosim mobilul. Am lucrat la Vadul lui Vodă, soțul de mulți ani e bolnav, e nevoie de mine acasă. Mulțumim Domnului că sunt copiii pe lângă mine. Pentru noi nu e tare greu, copiii ne cumpără de ce avem nevoie, dar sunt oameni cărora nu are cine le lua o pâine, sunt și așa situații. Cea mai în vârstă e tanti Ileana, are vreo 90 de ani, dar ea încă se duce, circulă. Salvarea ne vine, medicul, dna Irina, tot ne vine, dacă ne adresăm. Nu cred că o să fie mai bine, pentru că suntem tare puțină lume aici. Și cum e totul scump acum …”, spune dna Domnica Dima.

Vecinul ei de vizavi, dl Vitalie, angajat la un combinat de carne din comuna vecină, se alătură discuției. Dânsul consideră că amalgamarea primăriilor nu e o soluție bună. La întrebarea „cât de des merge la primărie”, spune că des, or, tot acolo, e oficiul poștal unde achită serviciile comunale. „Nu va fi bine dacă se va uni Hrușova cu Boșcana și cu Zăicana, va fi foarte greu și pentru lume, și pentru primar. Una că teritoriul e mare, alta – va fi prea multă lume”, consideră el.

Dl Grigore Vasilache, născut prin părțile Strășeniului, s-a mutat la Chetroasa pentru că din satul acesta este soția dumisale și le-a rămas casa părinților. Au lăsat copiilor apartamentul și agitația capitalei și s-au mutat în liniștea satului, să se bucure de anii de pensie. Bărbatul spune că are toate condițiile necesare pentru un trai confortabil, și crede că sătucul este locul ideal unde să fie crescuți copiii – liniște, aer curat, loc de joacă, facilități comunale. Că nu este magazin, nu i se pare grav – toți vecinii lui au mașini, merg și-și fac cumpărăturile unde vor. Cât privește reforma administrativă, dl Vasilache o vede cu ochi buni și consideră că aceasta ar permite o concentrare de resurse și o mai bună gestionare a acestora. Nu calcă des sau mai deloc pragul primăriei Hrușova.

Elena Morari, în vârstă de 86 de ani, a lucrat cândva învățătoare de clase primare la Chetroasa, când în sat era încă școală, lucru uitat deja de actualii locatari ai satului. Dar, și atunci, copii erau puțini și într-o clasă erau nevoiți să învețe elevi de diferite vârste. După un control, inspectorii de la minister au decis că elevii din Chetroasa trebuie să meargă la „școala de bază”, adică la Hrușova. Cum în sat era fermă de vaci și mulgătoarele erau aduse cu un transport, și copiii aveau asigurat transport până la școală, povestește dna Morari, care adaugă că a dedicat învățământului 38 de ani din viață.

Întrebată, ce părere are despre reforma administrativă și comasarea primăriilor, dna Elena spune: „Cum este acuma, e normal. Noi suntem patru sate în primărie. Pentru noi e bine așa. Chetroasa nu e un sat cu perspectivă, e un sat mic, cred că vreo 40 de case sunt, dintre care vreo opt nelocuite. Tineretul e plecat.” Femeia mai adaugă că nu toți tinerii doresc să trăiască într-un sat cum e Chetrosu, și aduce pe loc exemple…

La traseul regional, Liomid Scripnic tocmai coboară din autocarul care vine de la Chișinău. Întrebat, cât de des merge la primărie, din Chetroasa la Hrușova, bărbatul spune că o dată pe lună, „când primesc pensia”, pentru că și oficiul poștal se află în clădirea primăriei, și tot acolo, în ziua pensiei, achită serviciile, mai trece după medicamente, și ajunge acasă cu jumătate din prestația lunară. „E mică pensia”, constată el a lehamite. Întrebat, ce părere are despre reforma administrativă, dumnealui spune că vor suferi oamenii, dacă vor fi mai mulți. „La același oficiu poștal, care și așa lucrează peste o zi, și e veșnic un rând mare acolo!”, zice dl Scripnic.

Principalele preocupări ale locuitorilor satului nu țin de prezența sau lipsa unei primării sub coastă. De exemplu, dl Vitalie reclamă programarea anevoiasă la medicii specialiști de la raion. Bărbatul povestește, că a solicitat o consultație la oculist, iar programul i-a spus că rândul îl va ajunge peste vreo trei luni. A încercat să treacă fără programare, a stat până la ora trei sub ușa medicului, că poate-poate, dar a renunțat, că altfel întârzia în tura de seara, la muncă. Scumpirea motorinei ar fi o altă problemă. Omul este îngrijorat că se vor scumpi și celelalte servicii și produse, și prețurile vor rămâne crescute, chiar dacă, să admitem, că motorina se va ieftini peste o perioadă…

Angela Caprian, deși nu mai are elevi în familie, se întreabă, de ce copiii chetroșenilor nu beneficiază de un transport școlar. Îi vede mergând kilometrul peste valea Ichelului spre traseul regional, de unde iau autobuz pentru a ajunge la gimnaziul din Hrușova. „Merg, sărmanii, de-i ploaie, ger sau arșiță, pe jos. Nu știu de ce nu au și ei un transport. Acum, că o cursă de dimineață, de autobuz, a fost suspendată, doamne ferește ce se face în autobuzul de ora 8! Autobuzul e arhiplin, iar într-o dimineață șoferul i-a dat jos „la Canton”, ca să se elibereze loc pentru călătorii care așteptau în stație, mulți și ei!”, povestește femeia ultimele noutăți, legate de faptul că transport public a devenit mai puțin.

Devierea orarului autobuzelor de pe ruta Chisinău – Criuleni o preocupă și pe dna Dima. Pentru că are nevoie de deplasări la Criuleni, la fel, legate de sănătatea sa și a soțului, de care are grijă, femeia crede că ar fi binevenit, ca în fiecare stație să fie afișată informația despre orarul autobuzelor, ca să nu aștepte lumea câte două ore…

Pentru că viața satului Chetroasa a fost mulți ani legată de activitatea fermelor, acum semi-distruse, luăm vorba și de asta.

Chetroșenii cu care am vorbit au spus că oamenii nu sunt împotriva redeschiderii complexului de creștere a păsărilor, poate chiar și un loc de muncă vor avea, ca să nu fie nevoiți să se deplaseze în alte orașe. 

Dar o fabrică de păsări ar fi un pericol de disconfort și miros neplăcut, afirmă Grigore Vasilachi, care-și amintește și alte vremuri: „Când lucra fabrica de păsări și bătea vântul dinspre ea, nu puteai sta de miros ce era”.  Întrebat, ce știe despre redeschiderea fabricii de păsări, dl Vasilache spune nu ar fi posibil, că ar fi la mijloc niște cerințe sanitare europene, cărora nu le mai corespunde fabrica, de aceea lucrările de restabilire a acesteia ar fi fost stopate.

De porțile de acces spre complex, în ziua de 30 martie 2026, erau agățate patru lacăte, semn că proprietatea nu e de izbeliște. Și paznicul, dl Petru, care a venit la poartă, alertat de lătratul câinelui-lup, ne-a spus, că lucrările de reconstrucție nu mai continuă. Din ce știe paznicul, cauza ar fi că locuitorii se tem de mirosuri, deși, din spusele lui, proprietarii au organizat o excursie pentru chetroșeni la una din fabricile pe care le dețin și că le-ar fi demonstrat că nu este miros urât, că totul este modern și corespunde standardelor sanitare.

Primarul comunei Hrușova, Pavel Roșca, ne informează că satul Chetroasa datează documentar cu anul 1565 și este al doilea sat, ca vechime, din comună. Cel mai vechi se consideră Ciopleni, care e atestat în 1436, care a provenit de la și mai vechiul Trîmbășeni, din care acum a rămas o mahala. Actualmente în Chetroasa sunt 71 de gospodării și 182 de locuitori, dintre care 18 sunt copii până la vârsta majoratului.

Vasile Boaghii, numele căruia îl poartă o stradă în Chetroasa, este o personalitate marcantă cu origini din comuna Hrușova, de profesie silvicultor, care s-a realizat în România, ne-a comunicat APL Hrușova.

Procesul construcției sistemului de canalizare și al stației de epurare e pe final, ne asigură Pavel Roșca. Utilitatea este destinată celor 71 de gospodării din Chetroasa, 36 de apartamente din două blocuri locative, cinci instituții publice (grădinița, gimnaziul, centrul medicilor de familie, casa de cultură și primăria), inclusiv doi agenți economici locali. Întreaga rețea este proiectată astfel încât să poată deservi, în perspectivă, toate gospodăriile din comună. Primarul Pavel Roșca ne-a informat că antreprenorului i-a rămas subversarea râului Ichel (să treacă conductele pe sub râu), conectarea stației la energia electrică și darea în exploatare, care este preconizată, conform contractului, la doi ani de la demararea lucrărilor, adică, în iulie curent. Proiectul este finanțat de Programul Satul European II și a costat 𝟖,𝟑𝟖 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐢, resurse alocate din bugetul de stat, prin FNDRL. Locuitorii comunei nu au contribuit financiar la acest proiect, adaugă primarul, astfel că racordarea la rețeaua de canalizare o va suporta financiar fiecare familie.

Cu referire la complexul de creștere a păsărilor, primarul confirmă cele spuse de chetroșeni: ferma trebuie să fie la cel puțin 500 m distanță de casele oamenilor, motiv pentru care Ministerul Mediului nu permite construcția acestui obiectiv. Cu atât mai mult că în jurul fermei sunt și alte locuri de case repartizate, astfel că un complex locativ pe cele câteva hectare, ar fi o opțiune de investiție pentru antreprenorul care e și proprietar. „Sunt toate utilitățile necesare: drum de acces, apeduct, gazoduct, iluminat public, canalizare, o frumusețe de natură de jur împrejur”, constată primarul.

L-am întrebat pe Pavel Roșca și câți copii sunt în Chetroasa și dacă vreodată vreun părinte l-ar fi abordat ca să ceară pentru ei un transport școlar. 

Primarul confirmă că „a fost vorbă”, dar că cei 14 elevi din sat beneficiază de bani pentru transportul public. Din cei 18 locuitori minori, 14 sunt elevi (10 studiază la Hrușova, doi la Boșcana și doi la Ciorescu) și patru sunt copii de grădiniță, ne informează Pavel Roșca. 

Lidia Lupașcu, șefa Direcției Educație Criuleni, confirmă, cu referire la directorul Gimnaziului Hrușova, că elevii care locuiesc la Chetroasa primesc bani pentru naveta spre școală cu transportul public, dar că la Direcția Educație nu a ajuns niciun demers măcar de la un părinte pentru ca acestora să li se acorde un transport școlar. Lidia Lupașcu a comunicat pentru „Est-Curier” că direcția ar avea posibilitatea să asigure acest transport. Conform Codului Educației și regulamentelor de organizare a transportului școlar, dacă în sat nu este școală, statul trebuie să le asigure deplasarea elevilor până la școală, grădiniță, fie cu un transport școlar, fie să le achite banii pe care-i plătesc la transportul public.