Ideea, lansată de scriitoarea Argentina Cupcea-Josu la una din activităţile culturale organizate de Secţia Cultură în aprilie 1996 la Criuleni cu participarea membrilor Societăţii „Limba noastră cea română” şi a Despărţământului ASTRA Criuleni, a prins aripi. Mai mult chiar, în discuţii ajunse vorba despre aspectul de altă dată a oraşului Criuleni, inundat de trandafiri, petalele cărora acopereau bulevardul la început de toamnă. Participanţii şi-au amintit şi de romanţa „Se scuturau toţi trandafirii”, iar dna Lidia Frumosu, preşedinta de atunci a ASTRA Criuleni, a propus denumirea festivalului PETALE DE TRANDAFIR.
Din aprilie până în noiembrie a durat perioada de pregătire a evenimentului. De ce în noiembrie? Ca să promovăm romanţa românească în săptămâna tineretului. Azi, având ani şi experienţă, mă întreb: cum, Dumnezeule, să te încumeţi să organizezi un festival şi încă unul de romanţă, fără bani preconizaţi din timp, fără un concept care să treacă toate instanţele autorităţilor birocratice, într-un sat, la Jevreni, unde lumea era deprinsă cu alt gen de muzică şi alte cântece? Cum să te încumeţi să prezinţi spectatorului un produs cultural nou în doar câteva luni, fără etape de preselecţie? Uite că a fost posibil! Festivalul s-a desfăşurat frumos. Lumea venită la Jevreni, unde au avut loc primele 2 ediţii, era surprinsă de idee, de energia organizatorilor, de calitatea interpreţilor, de repertoriu, de ospitalitatea gazdelor, de cât de dulce şi dragă este limba noastră cea română, cântată în romanţă! Fiecare venise cu partea lui de frumos ca s-o zidească la temelia unui eveniment „minor”, de importanţă locală, dar atât de îndrăgit, încât a redus la zero riscurile şi neîncrederea celor mai mari păstrători de tabuuri. Nu vreau să mă transform într-o povestitoare care nu omite nici o dată, nici un nume, nici un fapt, dar consider că ceea ce se întâmpla atunci cu noi merită să fie detaliat. În primul rând voi menţiona deplina încredere pe care o simţeam faţă de echipa care a stat la temelia festivalului. Vorbesc de Lidia Frumosu, preşedinta Despărţământului ASTRA „Ioan Sârbu” Criuleni, Valentina Butnaru, preşedinta Societăţii „Limba noastră cea română”, Argentina Cupcea-Josu, Lidia, Nicolae şi Cezar Frumosu, Claudia Şerşun, Mircea Znagovan, Tudor Colac, autorul cărţii „Romanţe cu petale de trandafir ”, o seamă de alţi intelectuali din localităţile raionului Criuleni. Consider esenţială această condiţie – încrederea. Şi din câte îmi amintesc acum, n-a fost nici un caz, în cele câteva săptămâni de pregătiri, în care să fi pus cineva la îndoială prioritatea activităţilor de promovare a romanţei româneşti faţă de alte preocupări cotidiene pe care le aveam.
Am prezentat festivalul şapte ediţii, dar prima a fost curată improvizare: cu lista interpreţilor modificată din mers, cu cărţile de romanţă răsfoite în culise pentru a verifica veridicitatea prezentărilor, cu textul pregătit din timp, făcut praf şi altul încropit ad-hoc, pentru că unii dintre spectatori ţineau morţiş să-şi anunţe trăirile emoţionale prilejuite de romanţă, în faţa spectatorilor etc. Dar la toată agitaţia din culise, aveam inima bucuroasă şi sufletul înaripat ceea ce simţeam şi la cealaltă lume din jurul meu.
De atunci s-au făcut 20 de ani, timp în care Festivalul „Petale de trandafir” adună interpreţi de romanţă din toată Moldova. De la o ediţie la alta acest eveniment devine din ce în ce mai îndrăgit. Pentru mine el a rămas ca unul dintre cele mai reuşite modele de a acţiona prin cultură şi educaţie, întru propăşirea neamului. S-a întâmplat aşa pentru că s-au unit împreună oameni despre care se spune că unde pun ei mâna, pune şi Dumnezeu mila.
Elena FRUMOSU, istoric, preşedinta Despărţământului ASTRA „Ioan Sârbu” Criuleni
