În fiecare an la 15 februarie, Republica Moldova comemorează retragea trupelor sovietice din războiul din Afganistan, un conflict în care, în perioada 1979-1989, au participat peste 12 500 de moldoveni. Au fost incluși în contingentului trupelor sovietice și trimiși în Afganistan, chiar dacă nu erau adaptați nici culturii, nici condițiilor climaterice de acolo. Nu se protesta atunci, căci „ordinul nu se discută, ci se execută, dacă vrei să rămâi în viață”,cum zicea fostul comandat Anatolii Lupașcu. Tinerii știau că sunt la datorie, chiar dacă își dădeau mulți seama că acel război nu e al lor. 301 dintre ei și-au pierdut viața, inclusiv șase din raionul Criuleni, sute au fost răniți, iar câțiva au rămas dispăruți fără veste.
Evenimentele de comemorare sunt marcate prin ceremonii de depunere de flori la monumentele dedicare eroilor, momente de reculegere și mesaje ale autorităților.
Comemorările readuc în discuție experiența „afganezilor” și impactul pe termen lung al conflictului asupra lor. Mulți dintre cei care au luptat acolo au revenit acasă cu răni fizice și emoționale profunde, dar au fost printre primii care au luptat pentru integritarea Republicii Moldova, căci aveau experință militară. Cei care au supraviețuit și acestui examen de patriotism pun alt preț pe responsabilitate și VIAȚĂ, PACE.
La Criuleni, în ziua comemorării, cuvintele „Bacea” și „Șuravi” au răsunat mai des. Pentru bărbații cu tâmplele argintii care au trăit calvarul Afganistan, fiind la 18 ani, practic copii, înrolați în armată,aceste cuvinte au o semnificație aparte. Unii dintre ei și acum le șoptesc în somn, când mai tresar visând pustiul…
