Iar suntem la cumpăna dintre ani. E perioada bilanțurilor, speranțelor și regretelor. Fiecare în parte are în inimă un dor și un vis. Mulți părinți, bunei au lăcrimat deja că lustruitorii cizmulițelor, în care se puneau daruri altădată, au migrat în alte case. Acolo alți pici scutură alte modele de cizme să vadă surprizele. Sunt pruncii copiilor noștri și ei au deja rostul lor. Suntem binecuvântați să-i știm sănătoși, bucuroși și să-i auzim cum ne urează de bine, chiar și la telefon.
Paolo Crepet spunea: ”Un părinte e un instructor de zbor, trebuie să-și învețe copiii să zboare. Nu e unul ce speră că vor rămâne în casă până la șaizeci de ani ca să devină o specie de îngrijitori gratis. Acesta e egoism și nu are treabă cu dragostea.”
Dragostea e să te bucuri văzându-i zburând, iar în bucuria asta să nu uităm să deschidem poarta și pentru puradeii care vor veni să ne mai aducă o colindă. Nu contează calendarul, ci Vestea bună, păstrarea tradiției prin urări de prosperitate și sănătate. Că dacă e să o spunem pe șleau, prea l-au debusolat autoritățile pe Moș Crăciun, că acesta a început a împărți daruri de pe la 1 decembrie și către Ziua de Naștere a Mântuitorului a cam rămas cu traista goală, dar nu-i bai. Anul are 365 zile și în fiecare zi avem nevoie de hrană, îmbrăcăminte, apă și am putea fi omeniți oricând de cei cărora le-am încredințat să ne gestioneze banii pe care îi plătim sub formă de impozite, taxe. Accesul la lucrurile materiale, traiul decent trebuie să ni-l asigure guvernanții, iar cadourile au altă semnificație. Ele nu au menirea să ne amintească că ”suntem mai triști” sau mai vulnerabili, ci că cineva nu a uitat de noi. Prețul lor e proporțional invers cu suma indicată pe etichetă.
Pandemia ar fi trebuit să ne convingă deja că valoare supremă au momentele, lucrurile care nu se pot cumpăra cu bani. Cadourile, cât de scumpe ar fi, nu pot compensa lipsa din preajma cuiva, care poate are nevoie doar de prezența ta alături. Vorbele nespuse sau neauzite în momentul oportun, lăsate pentru altă dată, așa și vor rămâne sub formă de răni în inimă și chiar dacă timpul le va acoperi cu un plasture al acceptării stării de lucruri, la orice adiere de amintire ele vor sângera din nou, mai ales la sărbători.
Sărbătorile de iarnă, Crăciunul nu sunt despre pomana porcului, gustul vinului sau frumusețea bradului. E perioada când aducem lumină în inimi, facem ordine în suflete și gânduri ca să putem primi și fi demni de vestea cea mare – Nașterea Pruncului care a venit să spele cu sânge păcatele lumii și să ne mântuiască.
Să ne spălăm și noi de întinăciune, să devenim mai buni, mai sinceri, mai receptivi.
O emoție pozitivă, un zâmbet, o îmbrățișare, un cuvânt, un gest de susținere, o veste bună și o recunoștință spusă pentru ceea ce faci sau însemni pentru cineva nu golesc portmoneul, în datorii nu te bagă, dar sunt inestimabile și nu pot fi aruncate la gunoi, nu adună praf și nici alergii nu provoacă.
La acest început de an calendaristic, vă dorim să vă bucurați cu toții de viață, să aveți sănătate, să nu vă întâlniți cu indiferența, căci ea omoară, iar cele rele să se spele, cele bune să se adune în toate casele!
Elena Chiriac
