Odată cu răcirea timpului, tot mai multă lume are nevoie de un cămin cald, de un ungheraș unde s-ar simți în siguranță pentru a ieși din iarnă. Locatarii Centrului de reabilitare a persoanelor în etate din Cocieri în acest sens sunt avantajați, problemele existențiale le soluționează instituția, cele de ordin moral și le poartă în contunuare fiecare.
Vitalie Oprea , actualul director al Centrului respectiv, numit și azil de bătrâni, confirmă că viața beneficiarilor aici e tihnită. Cei 127 tutelați, de altfel de diferite vârste, sunt afectați doar de maladiile trupești și nostalgie, deși au programe de reabilitare și culturale, oricum fiecare vine cu bagajul său moral-spiritual.
– Avem mulți pretendenți la cazare, dar nu dispunem de locuri,- recunoaște Vitalie Oprea,- inclusiv originari din raioanele Criuleni și Dubăsari. Sunt persoane solitare, care nu dispun nici de casă, nici de masă, nici de rude dornice să-i întrețină.
– Cu ani în urmă erau la azil bătrâni care-și domoleau dorul de casa îngrijind copacii, florile, gradinuțe își improvizau. Mai predomină aceasta practică?
– Oamenii ceea au îmbătrănit și nu mai au puteri, iar aceștia mai noi au alte preferințe. Sunt déjà captivați de lumea virtuală. Avem Internet la fiecare etaj și majoritatea stau, ca adolescenții, cu ochii în telefoane, deși le-ar face bine mai multă mișcare în aer liber.
– Instituția e atractivă pentru potențialii beneficiari, este la fel și pentru specialiști?
– E o problemă completarea personalului, salariul e derizoriu, iar cerințele, responsabilitatea sunt mari. Mulți fug din sistem, căci cu 1500- 3000 de lei greu faci față prețurilor actuale.
– Pentru unii aflarea la azil nu e numai o nouă casă, dar și prilej de întemeiere a unui cuplu nou.
– Centrul e o reflectare a lumii externe. Avem și căsătorii, avem și divorțuri, chiar și printre nonagenari.
Capacitatea centrului e de 250 locuri, dar nu e valorificată din plin.
Blocul deteriorat în timpul conflictului armat, din lipsă de mijloace, încă nu a fost restabilit. Astfel că folosim ceea ce avem, încercând să cheltuim banii publici căt mai eficient, în acest context ne sunt de folos și controalele. Nu-s plăcute, dar astfel învățăm și ne ajută să evităm greșelile.
– Investitori pentru acest domeniu, luînd în considerație amplasarea instituției întrun loc atât de pitoresc nu gășiți să vă ajute ?
– Nu prea. Acum avem oportunitatea de a presta servicii de reabilitare contra plată. Avem déjà un beneficiar, pe care l-au adus cu brancarda, era imobilizat după un ictus cerebral. Întro săptămână medicii noștri l-au pus pe picioare cu medicamente, dar și kinetoterapie. Evident că până la însănătoșirea totală mai are mult de lucru, dar începutul este promițător și pentru el, și pentru noi.
– O bună parte din tutelații centrului au trăit viața doar pentru ei, nu au contribuit nici la completarea bugetului statului. Conștientizează ei valoarea ajutorului social de care beneficiază de rând sau preferențial cu cei care au muncit în sudoarea frunții, au crescut copii, alias plătitori de impozite, și înfruntă greutățile cu o pensie derizorie?
– Sunt diferiți, unii mulțumesc ori de câte ori au ocazia pentru îngrijire, alții vin doar cu pretenții. Oricum sunt cetățeni pe care nu-i putem lăsa la pierzanie.
Întreținerea zilnică a unui locatar al Centrului de reabilitare a persoanelor în etate de la Cocieri costă cca 303 lei.
E. Chiriac
Fotografie: Centrul din Cocieri
