Ieri, 6 octombrie, Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, a anunțat că Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină pentru anul 2025 va merge către 3 oameni de știință, care au făcut descoperiri „privind toleranța imunitară periferică”. Este vorba de Mary E. Brunkow (Institute for Systems Biology, Seattle, USA), Fred Ramsdell (Sonoma Biotherapeutics, San Francisco, USA) și Shimon Sakaguchi (Osaka University, Osaka, Japan), care au cercetat prevenirea efectelor negative ale acțiunii sistemului imunitar asupra organismului.
Cei trei cercetători au identificat „gardienii de securitate” ai sistemului imunitar: celulele T regulatoare, care împiedică celulele imunitare să atace propriul corp. „Descoperirile lor au fost decisive pentru înțelegerea modului în care funcționează sistemul imunitar și a motivului pentru care nu dezvoltăm cu toții boli autoimune grave”, a declarat Olle Kämpe, președintele Comitetului Nobel, scrie Digi24.ro.
Cei trei premianți vor împărți între ei premiul care constră în 11 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1,17 milioane de dolari), vor primi diploma și medalia de aur de la Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei, la ceremonia oficială care va avea loc la Stockholm, pe 10 decembrie, zi în care Alfred Nobel s-a stins din viață.
Potrivit Wikipedia, Primul premiu Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat, în 1901, medicului german Emil Adolf von Behring (1854-1917) pentru cercetări asupra seroterapiei şi descoperirea serului antidifteric, care a deschis un nou drum în ştiinţa medicală şi a ajutat la salvarea multor vieţi omeneşti. Până în prezent, au fost acordate 115 premii Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Dintre cei 229 de laureaţi, 13 sunt femei. Cel mai tânăr laureat al acestui premiu, Frederick G. Banting, avea 31 de ani, la 25 octombrie 1923, când a fost anunţat câştigătorul Premiului Nobel în Medicină, alături de John James Rickard Macleod, pentru descoperirea insulinei.
Cel mai vârstnic câştigător al acestui premiu Nobel a fost Francis Peyton Rous, 87 de ani, în anul 1966, pentru descoperiri în domeniul tumorilor induse de viruşi.
Printre laureaţii Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, se numără: Ivan Pavlov, 1904, pentru fiziologia digestiei şi crearea unei ştiinţe a reflexelor condiţionate);
Robert Koch ,1905, pentru investigaţiile şi descoperirile privind tuberculoza);
Theodor Kocher (1909), pentru cercetări în fiziologia, patologia şi chirurgia glandei tiroide);
Alexis Carrel (1912, pentru studii în sutura vasculară şi transplantarea vaselor de sânge şi a organelor);
Karl Landsteiner (1930, pentru descoperirea grupelor de sânge umane);
Sir Henry Hallett Dale şi Otto Loewi, 1936, pentru descoperiri legate de transmisiile chimice ale impulsurilor nervoase);
Sir Alexander Fleming, Ernst Boris Chain, Sir Howard Walter Florey, 1945, pentru descoperirea penicilinei şi a efectului curativ al acesteia în diverse boli infecţioase;
Selman Abraham Waksman, 1952, pentru descoperirea streptomicinei, primul antibiotic împotriva tuberculozei; Albert Claude, Christian de Duve, George Emil Palade, 1974, pentru descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei.
În secolul XXI, între laureaţii Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină se regăsesc: Robin Warren şi Barry Marshal, 2005, pentru investigaţii care au dovedit că ulcerele de stomac au o origine bacteriană şi că pot fi tratate în consecinţă cu antibiotice);
Andrew Z. Fire şi Craig C. Mello, 2006, pentru activitatea lor în domeniul controlării fluxului de informaţii genetice);
Mario Capecchi, Olivier Smithies şi Martin Evans, 2007, pentru cercetări privind celulele stem;
Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnier, 2008, pentru descoperirea virusului imunodeficienţei umane); Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack Szostak, 2009, pentru studiul asupra enzimei telomerază;
Robert G. Edwards, 2010, pentru cercetările sale în domeniul fertilităţii şi al fecundării in vitro;
Shinya Yamanaka şi John Gurdon, 2012, pentru că au descoperit modul în care celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente;
Yoshinori Ohsumi , 2016, pentru descoperirile sale legate de mecanismele de autofagie;
Harvey J. Alter, Michael Houghton şi Charles M. Rice, 2020, descoperirea virusului hepatitei C;
David Julius şi Ardem Patapoutian, 2021, descoperirea receptorilor de temperatură şi de atingere);
Svante Pääbo, 2022, pentru descoperirile sale privind genomul hominizilor dispăruţi şi evoluţia umană;
Katalin Kariko (Ungaria) şi Drew Weissman (SUA), în anul 2023, pentru dezvoltarea vaccinurilor cu ARN mesager, care s-au dovedit decisive în lupta împotriva COVID-19.
În 2024, premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină a fost câştigat de cercetătorii americani Victor Ambros şi Gary Ruvkun pentru descoperirea microARN-ului şi a rolului său în reglarea genelor post-transcripţionale. Cei doi cercetători au descoperit principiul fundamental care guvernează modul în care este reglată activitatea genelor.
