Au votat şi au semnat Declaraţia de Independenţă 278 de deputaţi, aleşi în mod democratic la scrutinul din 1990 în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XII-a (1990 – 1994). Erau promotori activi ai ideii şi principiilor statornicirii Republicii Moldova ca stat suveran şi independent, anterior adoptând şi hotărâri referitoare la simbolurile statale ale Republicii Moldova – tricolorul şi stema de stat, iar la 23 iunie 1990 – Declaraţia cu privire la suveranitate. Printre semnatarii acestor documente de importanţă crucială pentru Republica Moldova au fost şi deputații Ion Chiriac, Ivan Popov, Ion Novac, Petru Brașoveanu, Sergiu Popa, Anatol Plugaru, Victor Berlinschi, Dumitru Postovan, delegați în Parlament de locuitorii raioanelor Criuleni și Dubăsari. Ce cred semnatarii Declaraţiei de Independenţă despre acea perioadă şi soarta de azi a ţării?
Ion Chiriac, după 65 de ani dăruiți agriculturii și raionului Criuleni, a fost constrâns de starea de sănătate să se stabilească la Chișinău, dar tot cu gândul e la țară, țarină și baștină. În aceste zile festive l-am rugat să-și împărtășească emoțiile și gândurile și cu cititorii ziarului ”Est- Curier”.
– Vă mai amintiți acea zi de 27 august 1991? Cu ce emoții ați ieșit de la ședință?
– Așa ceva nu se uită! Eram entuziasmați, plini de speranțe. Parlamentul era înconjurat de lume, Piața Marii Adunări Naționale-plină de cetățeni. Nu aveam pe unde trece. Polițiștii ne-au făcut un coridor să ajungem pe scena din Piața Marii Adunări Naționale. Oamenii ne aplaudau, ne îmbrățisau, ne acopereau cu flori. Toți aveam vise și proiecte frumoase. De fapt, Declarația de Independență am semnat-o de două ori. Prima dată – în incinta Parlamentului, și a doua oară – la Palatul Republicii în 2009, după ce originalul a fost distrus. Zic a fost distrus pentru că în safeul respectiv se păstrau Declarația, Drapelul și Stema RM, iar focul a ales anume sertarul din mijloc, unde era Declarația de Independență.
– Ce speranțe s-au adeverit din cele ce le aveați atunci?
– Am observat oleacă de democrație. Am avut speranța că vom face și vom lăsa o țară frumoasă, prosperă pentru noua generație. Am fi putut depăși Elveția și ajunge la nivelul Luxemburgului, dar am ajuns ca tinerii să plece în lumea mare să-și câștige o bucată de pâine. Bancul cu Dumnezeu care le-a dat moldovenilor cele mai bune pământuri și Sf. Petru care s-a alarmat că această mărinimie ar putea știrbi din imaginea raiului, a fost calmat cu fraza: ”Nu te teme, să vezi ce conducere le dau!”, pare fi un adevăr. Iar conducători în RM se fac pe principiul ”băiat de al nostru”. De politicieni, intelectuali deam s-au izbăvit, acum e rândul gospodarilor. Retrăiesc pentru liderii, antreprenorii de la sate. Bunelul meu, care a fost pe trei fronturi și a trăit 97 de ani îmi zicea: ”Nu dă Domnul, să vină golodranțî (golanii) la putere, că ați rupt cuiul”. Lumea ar trebui să fie atentă și conștientă de pericolul la care se expune crezând în promisiuni. Acum nu se vorbește despre programe economice, doar promisiuni politice. Noi am văzut și bine și rău, putem face analiză, dar tinerii sunt într-o situație mai dezavantajată acum. Sunt mai școliți, dar desprinși de realitate, pragmatism. Sperăm că lumea o să înțeleagă nu numai că unde e putere, acolo-s bani, dar că trebuie să mai fie și Responsabilitatea. Am ajuns să ducem dorul gospodăriilor îngrijite cu flori în ogradă și la ferestre, cu scaun la poartă, lanurilor bine lucrate și lumii ce știa să muncească din plin și să se odihnească după merit. Avem nevoie de strategii de dezvoltare, că acum cum se tulbură vremea, așa se tulbură și lumea. Cât suntem vii mai sperăm că vor veni și timpuri bune pentru acest pământ.
A înregistrat, E. Chiriac
