“Vă rog să nu fiți oaia din turmă, încercați să vă găsiți singuri calea!”

La finele anului 2014, Biroul pentru Relaţii cu Diaspora şi echipa de organizare a concursului ”Excelență academică pentru Moldova” a anunţat numele studenţilor basarabeni, câştigători ai „Galei Studenților Originari din R. Moldova”, ediţia a II-a. Juriul a stabilit că toţi cei nominalizaţi au înregistrat rezultate deosebite şi menţiuni speciale în domeniul de studiu; activitate stiinţifică, activităţi extracurriculare de interes public şi pentru implicarea candidaţilor în acţiuni de promovare a imaginii Republicii Moldova peste hotare în domeniul lor de activitate sau în alte domenii.

În competiţie au fost incluse, în total, 147 de dosare ale studenţilor din 26 de țări – Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, etc.

În lista celor nominalizaţi, care reprezintă basarabeni studioşi  “în restul lumii” găsim numele slobozianului, Mihai Istrati (foto), în vârstă de 23 de ani, fiul intelectualilor Anatol şi Valentina Istrati, actualmente – masterand în China. Un interviu cu Mihai citiţi în continuare. 

unnamed

Mihai Istrati

- Mihai, prezintă, te rog, principalele repere din CV-ul tău. 

- CV-ul meu nu este foarte bogat în experiența de lucru, o parte bună din el este ocupat, deocamdată, de studiile finisate. Sunt originar din Slobozia-Dușca, am făcut școala primară în sat, după care am absolvit Liceul Teoretic ”Boris Dânga” din orașul Criuleni. După care soarta m-a dus tocmai în Sibiu, România, la Universitatea ”Lucian Blaga”, unde am studiat şi mi-am apărat lucrarea de licență în domeniul ingineriei calculatoarelor. Dar nu a fost să fie să mă opresc aici, și uite că am ajuns tocmai în China la Universitatea Pedagogică din partea de nord-vest, din Lanzhou, unde îmi continui studiile de master în domeniu. Din păcate, aici în China nu pot să mă manifest la fel ca în România, grupul de basarabeni de aici este restrâns. În România am fost membru al Asociației Basarabenilor din Sibiu, unde am activat ca și coordonator al departamentului IT si Logistică. Am colaborat cu alte asociații de basarabeni din România. Proiecte de mare importanță înca nu am avut ocazia să realizez, însă am participat împreună cu un prieten de-al meu la colectarea și transportarea cărților în limba româna pentru școlile românești din Cernăuți și Odesa. Un proiect, aş spune, de importanță locală, l-am realizat în anul 2012 când pe perioada verii pe teritoriul gimnaziului din Slobozia Duşca am organizat un cinematograf în aer liber cu filme românești. Lucrarea mea de licență a fost programarea unui microprocesor, sau mai simplu zis, un roboţel, aceasta fiind și direcția spre care optez în ingineria calculatoarelor. Înainte de a-mi apăra lucrarea de licență profesorul meu m-a îndemnat să particip în cadrul universității la concursul Hardware and Software Engineering la care am obtinut mențiune de gradul I şi un premiu bănesc. Din septembrie 2014 sunt şi membru al Forumului International al Jurnalistilor Români din Moldova.

Cam acestea sunt, decoamdată realizările mele. Despre mine mai pot spune că sunt o persoană creativă, pe alocuri poate şi artistică – am absolvit şcoala muzicală, sectiunea acordeon, şi mai bine de patru ani am dansat în ansamblul de dansuri ”Țărăncuța”. Dar cel mai des datele din CV-ul meu sunt legate de calculator – el este viaţa mea!

- Erai în R.Moldova, când ţi s-a decernat premiul? Cunoşti limba ţării unde te afli sau comunici în altă limbă cu localnicii? 

- Nici atunci, nici la moment nu sunt în țară, însă, am avut deosebita plăcere să-i anunț pe părinții mei să se prezinte la decernarea premiilor. Nu cred că s-ar putea descrie în cuvinte bucuria și mândria de pe fețele lor!

Acum sunt în China, oraşul Lanzhou, unde îmi continui studiile de master în domeniul calculatoarelor. Aici nu sunt angajat la muncă pentru că viza de student nu ne permite să facem asta. Însa, dacă ar fi vreo șansă de a lucra, nu cred că mi-aș alege o altă carieră. Referitor la cunoaşterea limbii, nu sunt un mare cunoscător al citatelor célèbre, dar pe ăsta mi-l amintesc bine: “Să nu cunoască limba statului în care trăiește poate doar un oaspete, un idiot sau un ocupant ce își impune limba sa”. Stând aici de mai mult timp aș vrea să mă simt ca acasă, aşa că venind în China am studiat un an chineza. La moment nu zic că vorbesc extraordinar, însă pot ieși din încurcătură. Iar dacă se găsesc persoane cunoscătoare de limbă engleză sau rusă, nu ezit să schimb o vorbă şi în aceste limbi.

- Este oare greu să-ţi promovezi ţara în lume? Cum faci tu asta? Ce reacţie au chinezii când le spui de unde eşti? Ce vor să cunoască ei despre Republica Moldova? 

unnamed (3)

Împreună cu colegii din 6 țări (Kazahstan, Sudan, Coreea de Sud, Mongolia, Laos, Cambogia) la lecțiile de chineză, în data de 1 decembrie, când le-am vorbit despre Ziua Națională a României.

- Poate în Europa e mai ușor să promovezi ţara noastră, aici este un pic mai greu pentru că mulți chinezi nici nu au auzit de Moldova. Deseori mi se întamplă să mă întrebe dacă Moldova este în Africa, sau fiind de rasă europeoidă, unii cred ca Moldova e vreun oraș sau zonă de prin Franța, Italia sau Rusia. Așa că m-am obișnuit să le spun că sunt din România, iar dacă nici asta nu cunosc (se mai întamplă!) le spun că sunt din Europa de Est, de lânga Ucraina. Referitor la promovarea țării – din mai 2014 avem un mic ajutor.

O doamnă din China interesată foarte mult de vinurile din Moldova, a deschis un local de vinuri moldoveneşti care și se numește “Moldova – bar de vinuri”. Și, desigur, la un pahar de vin moldovenesc și o vorbă bună merge treaba ca pe roate. Poate chinezii nu țin minte prea multe despre Moldova, în schimb știu sigur că avem vinuri gustoase și fete frumoase.

- De cât timp te afli în China? Cum ai ajuns acolo?Ai reuşit să te integrezi, ţinând cont de tradiţiile culturii lor? Ce te-a şocat sau mai degrabă, te-a nedumerit? Ce ţi se pare demn de preluat de la chinezi şi de adaptat la condiţiile culturale sau de trai din ţara noastră?

- În China mă aflu deja de un an și jumătate și cred că parțial m-am integrat în cultura chineză, fiindcă, la drept vorbind, chiar o apreciez (mâncarea, viaţa culturală, oameni speciali etc.). Faptul, cum am ajuns în China, este chiar o poveste interesantă. Aflându-mă în România în ultimul semestru de studii îmi făceam planuri mai departe să rămân în România, să îmi continui studiile de master, să îmi găsesc un loc de muncă, însă, soră-mea care deja se afla de 3 ani în China, a venit cu propunerea să îmi încerc șansele în această ţară. Mi-am zis: ”De ce nu?”. Astfel, în jumătate de an planurile mele s-au schimbat radical.

Prin aprilie am depus documentele la universitatea din Lanzhou și în iunie, înainte să-mi iau licenţa, am aflat că am fost acceptat. În acel moment pe fața părinților am citit un sentiment de întristare, dar în același timp și de bucurie, pentru că ambii copii vor fi împreună, chiar și depărte de hotarele țării. Nu mi-a trebuit mult timp pentru a mă integra. Am primit mereu sfaturi de la sora mea cum și ce trebuie să fac în raport cu chinezii, pentru a mă accepta ca pe unul de al lor.

unnamed (4)

În vizită la grădinița românească din Cernăuți, unde am făcut donație de carte pentru copii.

Ajuns în China aș spune că nu am fost șocat, pentru că am fost prevenit dinainte de ceea ce pot vedea și ce este normal aici. Din viața chinezilor, lucru demn de preluat în Moldova este acela de a te bucura de viață și de ceea ce ai la moment, pentru că fiind bogat sau sărac, trebuie să apreciezi ceea ce ai. Și poate că ar suna un pic straniu dar trebuie să ne gândim un pic mai mult la noi și să trăim și pentru a ne relaxa, viața nu este doar lucru și fugă după bani, viața este un dar pe care trebuie să îl apreciem. Fiind în China, am călătorit în Beijing de mai multe ori și aș zice că îmi place să călătoresc în asemenea locuri, însă, apreciez mai mult Lanzhou-ul unde tradițile s-au conservat mai bine.

Beijing-ul este o Chină modernizată/americanizată, unde doar în colțuri întunecate de străzi mai găsești ceva tradiție. Astea fiind spuse îmi doresc ca basarabenii să-și conserveze tradițiile și să nu se lase duși de valul americanizării. Referitor la tradiții, stil de viață și mâncarea chinezească, în octombrie am început să scriu un blog despre toate astea: http://blogogoasacalatoare.wordpress.com.

- În RM sunt aproape examenele de absolvire a liceului. O parte dintre tineri încă nu şi-au făcut alegerea domeniului în care să-şi aplice forțele și cunoștințele. Tu cum ai făcut-o și cum ți se pare viitorul tău, din perspectivele alegerii facultății/specialității/domeniului de activitate? Ce sfat le-ai da tinerilor în prag de alegere?

- Alegerea specialității a fost, cred, un lucru simplu pentru mine. Din liceu eram interesat de calculatoare. Am și participat de două ori la olimpiada republicană la informatică, şi mi-a fost uşor să decid că voi merge în continuare pe aprofundarea cunoștințelor în domeniul calculatoarelor. Uitându-ne în urmă, a fost cea mai bună decizie pe care am făcut-o. Facultatea am parcurs-o uşor, pentru mine fiind o plăcere să merg la cursuri, aflam lucruri noi de care eram interesat. Cu toate că știam calculatorul pe dinafară vroiam să descopăr cum gândește el. Practic am făcut-o, dar multe mai am de învățat.

unnamed (2)

În Beijing în Piața TianAnMen, în fața Orașului Interzis. Aprilie, 2014.

Am mai fost pus în situația să dau sfaturi tinerilor ce absolvesc liceul, fiind pe parcursul a trei ani voluntar la ambasada României din Chișinău, unde tinerii aplicau la studii în România. Şi atunci, şi acum pot spune: nu „fugiți” după specializări la modă. Da, s-ar putea să-ţi ofere un salariu decent, dar nu veţi face acest lucru cu plăcere, iar lucrul făcut de mântuială nu este lucru. Alegeţi o specializare care vă place, de care sunteţi interesat, şi atunci veţi învăța cu plăcere, vă veţi simţi în apele voastre. Vă rog să nu fiți oaia din turmă, încercați să vă găsiți singuri calea.

Despre mine în viitor – aş vrea să mă regăsesc undeva mai aproape, și cred că voi reuși, dar aș vrea să nu se piardă, în acelaşi timp, anii de studiu aici în China. Mi-aș dori să activez în vreo companie chinezească sau, cine știe, poate în viitor să aduc investiții în țară. Mă simt strâns legat de locurile în care mi-am făcut studiile, iar dacă mă voi întoarce în Moldova, mă voi simți cu picioarele și corpul în Moldova, cu o mână pe România și cu una pe China, și mă voi strădui din răsputeri să le aduc mai aproape una de alta. Suntem un popor puternic și cu tradiții și obiceiuri frumoase, dar mai avem atâtea de învățat și de la alții!!!

Interviu realizat de  Svetlana Cernov

Poza reprezentativă: Mihai Istrati, la balul de absolvire al inginerilor de la specializarea Calculatoare, promoția 2013.

 

 

 

 

 

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *