Și la 90 viața poate fi frumoasă și oferi surprize

V-ați imaginat vreo data ce veți face în ziua când veți împlini 90 de ani?

Alexandra Tropillo din Criuleni a împlinit această vârstă onorabilă pe 22 august 2019. În cea de-a 90-a zi de naștere i-au fost alături cele mai apropiate ființe – cei doi feciorii și un nepot. Aceștia au felicitat-o și i-au adus în dar florile preferate – un buchet de trandafiri din propia ei grădină, flori pe care le-a sădit mulți ani în irmă, atunci când își mai putea purta singură de grijă și le dedica cu drag parte din timpul său. 

IMG-c63cfed7b1ade2e1b5de701a2aa25a07-V

Alexandra Tropillo la 90 de ani, alături de familia sa

… Doar o mică parte, pentru că cea mai mare parte a timpului și vieții sale a consacrat-o serviciului public. În pline facultăți mintale, în pofida vârstei înaintate și bolilor, Alexandra Tropillo își amintește până și cele mai mici detalii din viața sa, de la prima zi de școală, până în perioada celui de-al doilea război mondial și ale transformărilor orașului și țării din toate perioadele cu care i-a hărăzit destinul să fie contemporană.

Întrebată cum și-a serbat a 90-a aniversare, Alexandra Tropillo a spus: ”Minunat” Niciodată nu m-am gândit că așa de frumos o să fie! Invitații toți frumoși, sala mi-a plăcut, toată albă. Cea mai mare plăcere a fost să ies din casă. Am fost dusă cu mașina pe toată strada centrală până la local. Am văzut Criuleniul, că nu l-am mai văzut în ultimii 15 ani!”.

Născută în vara anului 1929, în familia mare a lui Stepan Nirca, participant la Primul Război Mondial, în satul pe atunci Criuleni, județul Orhei, pe strada care acum are denumirea de Miciurin, a învățat la școala din sat. În clasa întâi a fost înmatriculată în perioada guvernării românești. Schimbarea puterii în 1940 a prins-o în clasa a treia, și atunci a învățat alfabetul chirilic. Își amintește că în iarna anului 1940 școala din Criuleni (se afla acolo, unde mai târziu a fost construită școala cu predare în limba rusă, azi – școala primară) a ars întrun incendiu, și elevii își făceau orele de clasă la cineva din țărani, până s-au găsit alte încăperi. Amintirile ei din copilărie sunt strâns intercalate cu realitățile politice ale timpului: administrația românească, venirea puterii sovietice, evacuarea pe timpul războiului al doilea mondial, absolvirea a șapte clase și continuarea studiilor ”pentru că eu învățam tare bine”, moartea lui Stalin, apariția regiunilor, apoi lichidarea lor și formarea raioanelor, etc.

P90823-171339

Din albumul familiei Tropillo

P90823-170002

Alexandra Tropillo în tinereţe.

”Selsovetul era la Trofim Maștaler în ogradă, casa lui Xenia Jantovan, care s-a refugiat cu ambii copii în România. Am primit de la selsovet îndreptare la cursuri de pregătire a secretarilor sovietelor sătești care se organizau la Orhei, la cârmuirea județeană. Am învățat din iunie și până în decembrie 1946, alături de vreo 70 alți oameni. Fete erau doar vreo 10, ceilalți erau bărbați, preponderent, demobilizați din armată, foști ostași. Am învățat bine și învățătorii de acolo mi-au propus să rămâns să fac studii mai departe la școala pedagogică. Eu am ales să revin la mama, la Criuleni” – își amintește dna Alexandra.

A revenit la Criuleni cu fișa de absolvire cu calificativul ”excelent” și a primit primul său loc de muncă – secretar la sovietul sătesc din Slobozia-Dușca, unde a înlocuit un domn de vârstă foarte înaintată. Era anul 1947, luna ianuarie. A organizat în sat club, a devenit un lider al tine-retului, așa că la prima conferință comsomolistă a fost aleasă în comitetul comsomolist, în funcția de șef al secției evidență și statistică. Nici la începutul carierei, și nici mai târziu Alexandra Tropillo nu s-a făcut membră de partid, pentru că soțul său, un polonez născut pe meleagurile beloruse, nu agrea nici un fel de apartenență politică a soției sale, având propriile convingeri în acest sens: ori partidul, ori familia…

Pe parcursul discuției, dna Alexandra a pomenit de câteva ori fraza ”Mă duc la mama la Criuleni!”. Mama și Criuleni mereu i-au fost un reper, la care era gata să revină din oricare călătorie terminată, sau din orice încercare eșuată, cum era pierderea postului de lucru în legărută cu multiplele reorganizări administrativ-teritoriale şi ale instituțiilor, care au avut loc până în anii 60 ai secolului trecut.

Apoi a decis să-și realizeze visul și să învețe. A absolvit școala serală, după care a reușit să obțină și diploma de studii universitare, pe specialitatea istorie, un obiect care i-a plăcut foarte mult. A încercat și pâinea de pedagog, dar nu erau suficiecnte ore și avea un salariu mic, de aceea a ales să lucreze în administrația orașului, apoi a raionului Criuleni. Apăruseră copiii. Stas și Oleg au avut parte de părinți care au pus accent pe carte, pe dezvoltare personală. Ambii au absolvit instituții de învățământ de la Moscova. Privind în urmă, Alexandra Tropillo zice că bogăția sa este faptul că ”feciorii trăiesc corect”. A lucrat ani mulți, 41 de tot, până aproape de destrămarea Uniunii Sovietice. A fost decorată cu medalia ”Veteran al Muncii” și cu altele două, a reușit să capete o pensie personală (pe vremurile celea – un privilegiu de care se bucurau doar conducătorii rai-oanelor, aleșii poporului, și era în mărime de 100 de ruble, plus privilegii sociale). Ulterior a mai lucrat 10 ani în calitate de secretar al societății persoanelor care luptă pentru o viață fără alcool…

Întrebată, ce nu a reușit în viața sa, Alexandra Tropillo a spus că a vrut tare să scrie o carte despre administrare, ca un fel de manual pentru cei care conduc sate și orașe. Dacă ar avea puterea să o ia de la început, ar fi insistat ca femeile să fie tratate egal cu bărbații: și să muncească, și să fie apreciate, or, în tinerețea sa, femeile nu erau agreate la posture de conducere: în tot raionul nu erau femei care să conducă soviete sătești, sovhoz sau kolhoz. Erau doar două femei care au ajuns la această performanță: Varvara Drîgailo la Criuleni și Olga Sclifos la Bălțata. Cu toate acestea, întrebată dacă se bucură că avem un prim-ministru femeie, Alexandra Tropillo crede că nu este locul Maiei Sandu la cârma Guvernului, dar fiindcă este o susținătoare a lui Igor Dodon, acceptă că ”n-a avut el încotro, și a acceptat ca Maia să fie prim-ministră”.

S. Cernov. 

Fotografii din arhiva familiei.

 

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *