Reuniți de “Luna amintirilor ce dor”

De un sfert de secol începutul calendaristic al primăverii pe platoul Cocieri este marcat de dangăt de clopote, lumânări aprinse, lacrimi și amintiri șoptite. Rănile sufletești nu s-au cicatrizat. An de an Biblioteca publică Molovata Nouă comemorează tragedia prin care au trecut sătenii și reminiscențele căreia nu au dispărut. Ediția curentă a mesei rotunde desfășurate cu genericul  “Luna amintirilor ce dor” a fost o confirmare a patimilor și speranțelor.

MOLOVATA 17

Preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război Molovata Nouă, Timuş Victor, combatanții locali,văduvele, mamele care și-au pierdut soții, copiii în acel măcel din 1992 au vorbit despre clipele de grea încercare pe care le-au trăit.

De data asta fostul primar Ion Alexei Oprea a povestit lucruri emoționante, pe care sătenii nu le cunoșteau. În calitate de primar avea misiunea să apere localitatea, dar și să evite pierderile umane, se simțea responsabil pentru fiecare consătean.

Actualul primar, Oleg Gazea, a găsit cuvinte de suflet pentru fiecare  participant, familie care a pierdut feciorii la război şi a chemat publicul să cinstească memoria  băștinașilor căzuţi în luptele pentru integritatea țării.  Valentina Verlan, șefa bibliotecii publice spunea: ”Mă închin în faţa voastră, toată stima şi respectul, vouă celor, care în primăvara anului 1992 aţi luat armele în mână pentru a mă apăra. Eram o mamă tânără , de altfel ca şi multe altele, cu doi copii, care mă priveau cu ochi mari, neînţelegători, la auzul obuzelor ce explodau deasupra casei noastre, dar nici eu nu înţelegeam ce se întămplă şi nu le puteam răspunde. Au trecut anii, au crescut copii, au devenit şi ei părinţi, au şi ei copii. Vreau să sugerez femeilor să ne consolidăm şi să ne aşternem amintirile triste, pe hârtie, care ar putea rămâne în istoria satului nostru. Viaţa este scurtă şi fuge foarte repede, am putea duce cu noi toate amintirile noastre şi altcineva ar putea să o scrie altfel…”

Durerea altuia nu doare,

Uşor de tot o poţi uita,

La malul Nistrului cum moare

Văzui feciorul alteia…..

Durerea altuia nu doare,

Chiar dacă moare lângă noi,

Această crudă nepăsare

Ne-a dus feciorii la război.

Elevii gimnaziului “Anatol Codru“ din localitate, au venit cu un recital de poezii închinate evenimentelor din 1992 și speranța că vor beneficia și ei de dreptul la libera circulație fără a trece prin posturile de control, vamă, create lângă casa lor de exponenții structurilor ostile integrității țării, străine visului pentru care au plătit cu viața, sănătatea părinții, buneiii, rudele lor.

M. DORUȘ

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *