Pe malul unei ape

De mult nu am mai fost pe malul Nistrului, treburile casnice m-au înghițit în ultimul timp, într-atât de mult încât nici nu visam să ajung azi acolo. Dar cât de mare a fost bucuria fetiței mele când a luat o pietricică și a aruncat-o în râu. Cât de limpede e această apă și cât de lin se scurge!

Amelia e prea micuță acum, dar când va crește și vom veni aici din nou îi voi spune că aceste pietre sunt de fapt rămășițele vechiului sat Molovata (Nouă). Iar aceste ape curate au înghițit în sine un sat întreg. Căci până în 1950, râul Nistru avea maximum 2 metri în lățime, fetele toamna își ridicau rochiile și treceau peste Nistru ca să aducă vreascuri, acum, însă, în locurile cele mai late atinge 2 km. În genere, satul nostru de multe necazuri a fost bântuit, despre ele voi povesti altă dată. Una dintre ele avea să vină odată cu apropierea anului 1950, când locuitorilor li s-a spus să-și mute casele pe deal că aveau să vină “apele cele mari”, adică se va construi Hidrocentrala de la Dubăsari și acest mal va fi inundat. Multe femei din sat după cel de-al doilea război mondial rămăseseră văduve, iar de a cere ajutor de la bărbații vecini era necuviincios. Așa că, femeile ajutate doar de copilași își demolau cu încetul casele și cu puterile proprii duceau materialele pe deal pentru ca acolo să-și reconstruiască locuința.

Priveam acum spre apă și-mi aminteam povestea unei familii fără tată, care abia își contruise casă nouă, când li s-a adus vestea construcției Hidrocentralei. Câte lacrimi a vărsat biata femeie când dărâma casa nouă și târau la deal cu copiii pietrele pentru a construi o altă casă… numai ea știa… Toți locuitorii cot la cot au mutat satul dintr-un loc în altul, muncind zi și noapte, și iată că în 1955 Hidrocentrala de la Dubăsari este dată în exploatare, și apele râului spală toate rămășițele vechiului sat. Astăzi cine privește spre malul drept și vede o linie albă sub stânca acelui mal, va înțelege că acea linie e vechiul Nistru, râul de până în 1950.

Este important de menționat că în vechiul sat a fost construită una dintre primele biserici din lemn de pe întrega parte stângă a râului Nistru, în anul 1778 aici a făcut două slujbe Mitropolitul Gavril Bănulescu Bodoni. Cu părere de rău, bisericuța a ars din motive necunoscute.

Mulți spun incorect că satele Molovata Nouă și Molovata au fost cândva un sat, care apoi a fost despărțit de apele lacului de acumulare, informație total greșită! Ceea ce le-a unit a fost doar denumirea, iar pentru a pune capăt acestor confundări, în 1977 se petrece adunarea generală a satului și se decide că satul Molovata de pe malul stâng să fie numit Molovata Nouă.

Ne pornim acasă, merg îngândurată pe drum și dau cu privirea de o căsuță bătrânească, veche de tot și mă gândesc câtă bucurie totuși a avut cineva când a finalizat construcția ei și ieșind în curte a văzut această mare de apă, la sigur că s-a gândit că de azi începe o nouă viață, care la sigur va fi mai bună…viață pe care într-una o așteptăm, mai puțini dintre noi înțelegând că azi e cel mai bine, când suntem cu toții sănătoși și aproape, ieri nu se mai întoarce, iar mâine cine știe cu ce veste vine peste noi…

V-am spus un mic capitol al satului de pe malul unei ape, satul Molovata Nouă.

Rusanda Isaicul-

Pahomea

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *