Deşi multe din jocurile copiilor din secolul XX s-au pierdut, acesta pare nemuritor. Le place mai ales adulţilor şi e practicat intens în campaniile electorale şi zilele de distribuire a funcţiilor. Toţi tindem spre o schimbare. Majoritatea visează să aibă un trai decent în ţara şi aşteaptă schimbarea domnilor ca să le coboare raiul pe pământ, şefii de rang mai mic, aşteaptă schimbarea domnilor mai mari din diferite considerente, dar întrucât în RM de trei decenii se schimbă doar simbolica partidelor, ce se vreau la guvernare, avem mereu alte măşti pe aceleaşi feţe.
Consecutivitatea, devotamentul cauzei şi ideologiei partinice sunt noţiuni nestatornice, când e vorba de interesul personal pentru o funcţie. Dar este şi interesul partidelor de a fi reprezentate de persoane ce au un nume bun. Aşa că se caută unii pentru a fi înaintaţi, alţii pentru a candida. Traseismul nu se taxează nici de alegători, nici de aleşi. Nu se blamează şi creşterea numerică bruscă a partidelor de la guvernare, deşi la baza ei nu stă doar loialitatea, admiraţia, susţinerea platformei politice a formaţiunii ajunse la guvernare, ci şi presiunea, persecutarea, intimidarea subalternilor. Dacă tot se afirmă că la alegerile locale contează Gospodarul, nu Partidul, poate e cazul să punem preţ şi pe onestitate, profesionalism şi reponsabilitate civică, ca cei ce vor avea norocul să lucreze cu ei să nu fie stresaţi, să nu se îmbolnăvească, să nu se considere marginalizaţi, ci să aibă libertatea de a realiza proiecte, a munci spre binele comunităţii, fără frica de a fi chemaţi la şeful pentru explicaţii referitor la preferinţele partinice sau de ce nu a aplaudat, promovat discursul, chiar şi deplasat, al acestuia. Păsărică, mutăţi cuibul, dar uită de linguşeală, răzbunare, lăcomie şi orgoliu. Treptele scării de urcuş sunt aceleaş şi pentru coborâre, şi dacă le rupi în drumul spre ascensiune, revenirea cu picioarele pe pământ poate fi o prăbuşire dureroasă.
E. Chiriac
