O CĂSNICIE RATATĂ

Doar o fotografie. Cu atât s-a ales din toate emoțiile și speranțele, visele ce le-a avut pe parcursul ultimilor trei ani.

Simbol nunta

Andrei trecuse de perioada căldurilor adolescenților când se lăsa ușor vrăjit de farmecul domnișoarelor. Devenise bărbat cumpătat, cu un serviciu asigurat și se simțea bine în burlăcia sa. Din ziua în care s-a apropiat cu Gabriela chiar se credea împlinit. Credea că e femeia vieții lui.

Aveau interese comune, lucrau în birouri vecine, l-a un moment s-au pomenit în același dormitor. Devenise o relație palpitantă, dar trivială. După doi ani au decis să-și oficieze parteneriatul și să facă o nuntă ca-n  povești, slava Domnului, își puteau permite.

Andrei a rezervat pentru luna de miere un apartament pe malul oceanului în Spania, țara pe care ambii vroiau  să o cunoască. Era emoționat, mai tulburată era mireasa, lucru ce i se părea firesc. Ambii erau în pragul unei noi etape din viață. Aveau susținerea părinților și ajutorul lui Sandu.

Acesta devenise amic la catăramă cu Andrei și a acceptat  cu  plăcere să fie vornicel de onoare și șofer la nuntă.

Ziua nunții au început-o frumos cu binecuvântările părinților, cu sesiuni foto în oraș și a culminat la biserică. Gabriela era foarte bulversată, în drum spre biserică l-a întrebat:” suntem siguri de ceea ce facem?”Fără să clipească i-a răspuns afirmativ. Acea întrebare nu l-a alertat, or, lucru știut-orice domnișoară are sentimente de neliniște înainte de căsătorie.

A ezitat Gabriela și să răspundă la întrebarea preotului dacă-l acceptă de bărbat. Mireasa a ținut o pauză lungă, încât și vornicelul de onoare devenise stacogiu, apoi a răspuns afirmativ. După ce au ieșit din biserică, s-a încheiat ploaia de felicitări, Gabriela i-a șoptit: Am uitat ceva acasă, trebuie să-mi schimb lengeria.

- Ce facem? Nu putem lăsa oaspeții,trebuie să-i însoțim la restaurant?a întrebat el

- Tu  conduci oaspeții spre local, iar eu trag o fugă până acasă. Ne întâlnim la restaurant.

Soluția i s-a părut rezonabilă.

- Sandu, fă-mi o favoare, du-mi nevasta repejor până acasa, s-a adresat vornicelului de onoare. Acela a acceptat imediat. După ce și-a așezat mireasa în mașină i-a zis șoferului : “Vezi să ai grijă de ea”. “Fii pe pace, nu ți-o scap din ochi”  – îi zise amicul zâmbind și apăsă pe accelerator. Din acel moment trecuse patru ore. Toți stăteau ca pe ace. Telefonul Gabrielei tăcea, nu răspundea nici Sandu. Invitații au început a se șușoti. Soacra mică era neagră ca pământul. A sunat la poliție, spital.

A răspuns că nu s-a înregistrat  nici un accident rutier și nici nu a fost internat nimeni în acest răstimp.

Când sună telefonul soacrei mari aceasta sări în picioare, apoi ca o zdreanță căzu în fotoliu.Nu mă mai întorc la Andrei, auzi de la celălalt capăt al firului. Merită să fie fericit, dar nu cu mine. Am ieșit acum din țară.

Bănuind că ceva nu-i curat, rudele miresei s-au evaporat. A rămas soacra mică care plângea mai tare decât cuscra sa. Andrei  încremenise, apoi deschise o sticlă de tărie și invită lumea care mai rămase la masă. Oricum era deja totul achitat.

Gândurile îi roiau în minte și i se părea ca capul prinse dimensiunile unui dovleac. De ce? doar atât se întreba.Totul s-a ruinat. Într-o singură zi a fost în culmea fericirii și tot în acea zi a căzut în fundul umilinței.

A pierdut chiar și numele pentru o habă de vreme. Când ieșea în oraș  lumea îl arăta cu degetul, iată de la acela a fugit mireasa.

Se simțea trădat, rănit, atât de gol că nu avea nici sete de răzbunare. Știa că Sandu fusese prima dragoste a Gabrielei, dar credea că ieșise definitiv din viața lui sentimentală și că rămăsese doar prieteni. Andrei era la curent cu toate aventurile lui amoroase. Nu-l considera un rival.

S-au întâlnit peste trei luni . Gabriela intrase în birou și-i declară franc că e cazul să divorțeze.  O privi tăcut apoi o întrebă:

- De ce mi-ați făcut asta? De ce n-ai plecat înainte de nuntă?

- Nu intenționam să te rănesc, – zise ea roșind.  Mi-a fost jale de mama care te trata ca pe un fecior și am răspuns DA, însă vedeam ochii tulburați ai lui Sandu. Flacăra dragostei de altă dată s-a reaprins în sufletul meu. Când am plecat cu el, cu mașina m-a întrebat doar: “Ești sigură că vei fi fericită?”. Iartă-mă, dar fără el nu pot fi fericită. Îmi pare rău pentru părinți că suferă, dar am urmat chemarea inimii.

Andrei o privea năucit. Avea tupeu să-i spună aceste vorbe. O privi atent , oare cu femeia asta a vrut să trăiască o viață? Nu, nu a fost decât un vis lung, bine că s-a trezit.

Sandu, care aștepta după ușă, alarmat de liniștea din cabinet a dat busna. Cu el Andrei avu altă vorbă, mai bine zis alte mișcări. Dintr-o lovitură l-a doborât la podele și-i turna pumni cu nemiluita. Acesta nu se apăra.

După ce Andrei își stăpâni furia, se ridică, își șterse buza spartă, o luă de mână pe Gabriela, care era mai mult moartă decât vie, se îndreptă spre ușă și-l azvârli peste umăr: “Trebuie să-mi mulțumești, altfel ai fi trăit o viață cu o femeie, care ar fi avut în inimă un alt bărbat”…

Andrei scoase din sertar teancul de fotografii de la nuntă pe care i l-a lăsat fotograful, fără a cere plată. A început a le rupe rând pe rând și chipul i se lumina.

Lăsă intactă doar una, cea în care îi dădea de grijă lui Sandu să aibă grijă de Gabriela care-i zâmbea dulceag. O puse în agendă. Din acel moment începea o nouă viață.

 

E. Chiriac

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *