Doroțcaia – satul în care se nasc copii și se construiesc case

Vă prezentăm astăzi satul Doroţcaia, r.Dubăsari, aproximativ 3600 locuitori, care şi-au ales, pe 20 octombrie, primarul cu 98,53% din voturi. Îl găsim pe primarul Valeriu Berzan în cabinetul său, stabilind ce lucrări publice i-ar putea încredinţa  unui sătean care are de ispăşit 50 de ore de muncă în folosul comunităţii… Convenim să discutăm despre mandatul care îl are înainte şi începe cu a ne crea o imagine asupra bugetului pe anul 2020.

IMG_6991

Bugetul social şi mandatul orientat spre transparenizarea activităţii primăriei

 

Valeriu Berzan: ”Bugetul s. Doroțcaia, estimat si consultat cu cetățenii, pentru anul 2020, la venituri și cheltuieli este de 13 mln 367 de mii, puțin mai mare față de anul precedent, din contul măririi sumei transferurilor pentru învățământ în urma aplicării legii salarizării nr. 270.  În anii precedenți stabileam și un deficit, dar anul acesta am renunțat, pentru că nu sperăm să găsim surse de acoperire, având în vedere zona în care ne aflăm. Este un buget mai mult social, dintre care 6 mln 677 de mii sunt transferuri cu destinația învățământ, compensația pentru gaze și curent electric. Venituri proprii avem doar 2 mln 331 mii, formate din taxele, impozitele locale. Aici contribuie micul business, cetăţenii şi cei cinci agenți economici care lucrează în domeniul agriculturii. Pentru că din 2020 impozitul pe venit calculat la salariul cetățenilor va rămâne sută la sută în bugetul localității de reşedinţă, vom avea o mica creștere de circa 50-70 de mii de lei. Aparent, nu e mult, dar pentru noi sunt bani. Transferurile bugetare se estimează la cca 4 mln lei. De ce ne dorim transparentizare? Pentru că la începutul precedentului mandat, la capitolul încrederea cetăţenilor, primăria era la coada listei, acum pot afirma că am schimbat situaţia. La consultările publice au venit peste o sută de oameni. E drept că am mers de la casă la casă şi i-am chemat, dar rezultatul ne bucură. Dacă din 2015 noi organizam doar consultări publice și adunarea generală a satului, acum vom încerca și transparentizarea inițierii proiectelor de decizii, ca să fie clar cine este autorul și cum sunt gestionate acestea. Este greu să cointeresăm cetățenii să se implice în procesul decisional, dar dacă reuşim, ei îşi spun şi doleanţele şi soluţii ne dau. Bunăoară, la consultări publice, am discutat inclusiv gazificarea unui sector al satului. Oamenii și-au spus păsul, primăria a venit cu soluția că va acoperi cheltuielile pentru proiectare, deja cetățenii vor conecta gospodăriile din contribuția lor. În 2020 ne-am propus să edificăm bustul unui cetăţean de vază din satul nostru, să reparăm capital sala de şedinţe a primăriei, dar cred că va fi o lucrare pe etape. În ultimii patru ani am pus accent pe motivarea cetăţeanului să cunoască procesul bugetar, am reuşit să fim transparenţi, şi am apropiat astfel lumea de primărie. Am reuşit să activizăm tinerii, care se implică în activităţi, le luăm în calcul sugestiile. Ne-am propus să mai îmbunătăţim nişte drumuri adiacente, care sunt mai problematice. Menţinem în bună ordine casa de cultură, care a împlinit recent 50 de ani de activitate, muzeul, şcoala de arte, grădiniţa. Contribuim în proporţie de 20% şi la activitatea a două instituţii publice – “Casa comunitară” şi “Concordia”.”

În gestionarea primăriei sunt şi cei 35 de km de apeduct din sat, şi mica porţiune de canalizare, la care sunt conectate câteva instituţii publice şi un număr mic de gospodării particulare.

 

Are satul perspective?

IMG_6993

Primarul afirmă că natalitatea în 2019 e mai mare decât în 2018, că se formează familii, se construiesc case, semn că ”satul este viu”.

“Am fost recent la nord, şi am observant că, de-a lungul traseului naţional, satele mor, moare Nordul. La noi e mai bine. Avem nevoie de autonomie locală mai multă, de decentralizare, de reforma administrativă, care de ceva timp nu se mai discută. Dar eu tare mult sper că ea va avea loc, pentru că altfel, primăriile în Republica Moldova nu au sorţ de izbândă. Am fost de multe ori peste hotare, am studiat cum lucrează o primărie în Germania, de exemplu. Spre deosebire de ei, la noi se lasă completarea bugetului pe seama micului business, dar e povară enormă pentru primării această abordare. E bine cum s-a făcut acest fond rutier – de la Minister direct pe conturile noastre vin banii, este eficienţă! Mare încurcătură a fost şi cu legea salarizării, şi la câte probleme avem, ne-am străduit să menţinem instituţiile. În cultură, de exemplu, am achitat salariile, n-am redus funcţii, am ieşit pe zero, dar sunt primării care nu pot achita salariile bugetarilor. Pe cine să reduci? Avem patru colective cu titlul model, avem unica fanfară în zonă, sunt cartea de vizită nu doar a satului. Şcoala de arte nu putem reduce. Dacă nu le dăm copiilor ocupaţii, riscăm să avem alte probleme”.

 

Proiecte realizate şi curente

IMG_6983

Printre ultimile proiecte ale primăriei Doroțcaia a fost construcția unui trotuar și a unui pod peste defileul ce leagă două parți ale satului. Popular, satul este întretăiat de două râpi adânci. Peste una din ele pietonii puteau trece doar dacă ieșeau pe șosea, întrucât trecătoarea veche, construită vreo 35 de ani în urmă, se stricase. Lucrarea a fost făcută în două etape, pe parcursul a doi ani, din sursele de la fondul rutier de care a dispus primăria, plus încă bani din fondul disponibil. Asta înseamnă că acel million de lei cât a costat trotuarul şi podul, a fost posibil de adunat în doi ani…  “A mai rămas să dăm construcția oficial în exploatare. De fapt, nu e așa de simplu, – afirmă primarul,-  or, agenția de supraveghere tehnciă nu are suficienți funcționari, care să iasă la fața locului și să inspecteze lucrările efectuate. Și iarăși speranțe, că măcar în trei sau patru luni această problemă să fie, totuși, rezolvată.  Și iată aici ne-am ciocnit de efectele reformei serviciilor publice – nu le mai avem pe loc, toate sunt la Chişinău”.

În 2019 satul s-a mai ales cu două turnuri noi de apă, unul prin proiectul Agenției Germane de Cooperare şi al doilea prin Banca Germană de Investiţii. Valoarea lucrărilor e de 1 mln 500 mii lei.  Numai mahalaua cu denumirea Chetreasca, formată din vreo 300 de gospoădii, nu are apeduct, din cauza locului stâncos unde este amplasată – nu pot fi săpate şanţuri, şi locuitorii se descurcă cu fântânile şi cu izvoarele. Anul trecut, în Chetreasca a părut şi primul drum betonat, care asigură accesul serviciilor de urgenţă la cetăţeni.

“Atât era de izolată mahalaua respectivă, că a fost un caz, că ardea o casă, iar maşina pompierilor nu avea cum să se apropie de dezastru. Acum au acces” – spune Berzan. La stadiul de vis se află şi un sistem de canalizare. Conform unor calcule preventive, numai proiectarea acestei utilităţi ar costa vreo 700 mii lei, pentru tot satul, iar un sistem la cheie – cam 40 mln de lei, sumă enormă pentru orice primărie din Republica Moldova.

 

Amenajarea satului, remarcată de vizitatori

 

Toată lumea care ajunge în Doroțcaia, pentru prima data sau repetat, remarcă curățenia de pe străzile satului. Luni, de îndată ce s-a dispersat ceața, la primle orele ale dimineții, cel puțin 10 oameni lucrau de zor cu măturile, greblele pe străzi și pe răzoarele publice.

Valeriu Berzan: ”Au fost modificări la legea cu privire la asistența socială, în 2017, noi le implementăm din 2018,  prin care persoanele care primesc ajutor social sunt obligate să presteze servicii publice în folosul comunității. Luăm lista persoanelor care beneficiază de aceste ajutoare, o persoană din primărie este responsabilă de încadrarea lor şi condiția e unică: toți lucrăm. Lunar facem un plan de activități, prin care stabilim numărul de persoane, lista de lucrări publice, ca să avem și o viziune, și numărul de ore pe care trebuie să le presteze lunar. Plus la aceasta, avem și șomerii cu statut special, care dețin pământuri după traseu, dar nu au acces la el, înregistrați la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă. Prin Hotărârea de Guvern 639 este prevăzută modalitatea cum lucrăm cu oamenii respectivi. Plus la aceasta, prin decizia consiliului local, am aprobat un plan local de acțiuni de amenajare și salubrizare a localității, prin care sunt obligați toți agenții economici și instituțiile publice să menţină în ordine perimetrul instituției (terenul aferent). Obligator pentru toți cetățenii, o zi în lună este ziua de salubrizare – este ultima vinere din lună. Spre marea noastră bucurie, oamenii ne-au înțeles și la ziua de azi probleme majore cu salubrizarea nu avem. Gunoiștea satului se află după traseul Râbnița-Tiraspol și nu avem acces la ea, dar cu acordul consiliului local Pârâta, lângă satul nostru se află o carieră de nisip care e pe pământul lor şi care nu se mai exploatează, și acum noi transportăm încolo gunoiul. Acolo sunt oameni de serviciu, care dirijează cum, unde și ce depozităm. De fapt, ne vom alinia și noi în curând noilor tendințe în domeniul deșeurilor, se vorbește foarte mult la acest capitol, că vom începe a selecta, că vom avea servicii regionale de gestionare a gunoiului, reciclarea deșeurilor…”.

 

Problema-cheie a satului – pământurile de după traseu

 

Problema-cheie de care se ocupă primăria este cea a pământurilor de după traseul Râbniţa-Tiraspol. Deși toate instanțele naționale și internaționale posibile au stabilit că dreptatea e de partea doroțcănenilor și că pământurile sunt ale lor, administrația nerecunoscută de la Dubăsari continua să le pună tot felul de impedimente.

V. Berzan:Or. Dubăsari invocă că noi nu avem documente de proprietate. Avem 180 de ha de terenuri arabile, pe care, cu implicarea Guvernului, le-am măsurat din nou, dar nu le vom putea da în arendă, până când nu vom avea documente de proprietate, înregistrate conform legislației RM. Și administrația de la Dubăsari, conștienți că sunt pământurile noastre, spun că acestea sunt pământurile lor ”temporar ocupate de Moldova”. La ziua de azi, avem terenurile evaluate, măsurate şi sper că poate în luna decembrie-ianuarie acestea să fie înregistrate la Cadastru, și măcar din martie 2020 să începem a pregăti documentele pentru arendă. Nici nu vreau să mă gândesc, că anul viitor doroțcănenii nu vor putea prelucra aceste terenuri!! Dacă am avea toate aceste acte, am avea și niște venituri suplimentare la buget”.

Primarul spune că nu mai crede în soluţionarea grabnică a conflictului cu Transnistira, pentru că la semnarea contractelor, proprietarul, când merge la Dubăsari să–l înregistreze, află că el îşi ia proprietatea sa în arendă de la autorităţile nerecunoscute pe durata a 20 de ani, deşi ei cunosc că de secole acestea sunt pământurile satului Doroţcaia. Apropo, în sat au rămas doar vreo 30 de vaci în gospodării, şi de vină ar fi aceeaşi problemă a pământurilor la care nu au acces liber – nu au unde cosi nutreţuri pentru animale, iar păşunile care ar putea să le mai folosească, sunt la 15-20 km distanţă de sat.

 

Unde lucrează doroţcănenii?

IMG_7004

Satul este amplasat reușit, potrivit primarului, şi doroţcănenii au acces la locurile de muncă din Chișinău, Dubăsari, Grigoriopol, Criuleni. Din aproximativ 3600 de locuitori majoritatea lucrează în sectorul bugetar. Vreo 600 de localnici sunt pensionari, sunt şi pensionari din Transnistria. Pe loturile de pe lângă case, traditional, localnicii se ocupă de sere, cresc răsaduri și legume. Satul are 3200 ha de terenuri arabile, dintre care 3000 se află după traseu, iar 200 ha – în localitate. Acesta este spațiul de activitate a celor 5 agenți economici din agricultură. De la 1 august 2018 din nou s-a început prelucrarea terenurilor de după traseu, lucru care speră să le reuşească şi doroţcănenilor.

 

Cum se trăieşte la Doroţcaia astăzi?

 

Întâlnim un grup de femei, trei dintre care au în mână câte o mătură. Sunt beneficiarele de ajutor social, care îndeplinesc pentru aceasta câteva ore lunar de lucrări publice. “Nu avem unde munci – asta e principala problemă!” – o spun aproape în cor. Una din ele zice că deja e pensionară, ea este fără mătură. Eugenia Andronatiev, una dintre femei, descrie situația: “Am ajuns la vârsta aceasta, de 57-58 de ani, şi nici la pensie nu suntem, nici de lucru nu avem, sănătate nu prea. Am sunat la diferite oferte la Chişinău, dar ne spun că la aşa vârstă, nu vă primim. Cândva am lucrat în kolhoz, în magazin, la uzină. Acum ne este greu. Iată, primim ajutor social, 700 de lei, pe care îl împărţim aşa: 500 pe curent, gaze şi vreo 200 pe medicamente”. Femeia spune că este una din beneficiarele de ajutor social, care execută în Doroţcaia ore de lucrări publice. Adaugă că iese la măturat cu mare drag” şi îi place că merge pe un drum curat, frumos, pentru ei şi pentru copii. “Măcar un primar bun avem, de atâta ne mai bucurăm!”, îşi continua femeia gândul, susţinută prin gesturi şi de alte trei femei de alături…

Pe Ion Bacioi l-am suprins la benzinărie, la locul său de muncă, care este la pompă. Bărbatul spune că este remunerat cu 1800 de lei, e un salariu mic, dar nici vânzări nu prea. Întrebat despre viaţa în Doroţcaia, bărbatul spune că i-ar da o notă medie.  “Ne trebuie şi nouă ca şi tuturor celorlalţi, dar suntem un sat mai la traseu, mai aproape de oraş, şi asta e bine, oamenii se deplasează mai liber în căutarea unui  loc de muncă. Avem grădiniţă şi şcoală bună, nu avem canalizare încă. Pe noi aici iată ne-a înconjurat graniţa, şi de atâta problemele sunt mari. Când dăm să plecăm undeva, mereu ne întreabă, unde ne ducem, de ce ne ducem, ne opresc, ne întorc înapoi. Aici la Pârâta deloc nu trebuia să fie post. Chiar iată primăvara, când ieşim cu un răsad undeva, cu un purcel, cu o maşină, ne cer fel de fel de certificate. Îndată ne găsesc probleme”.

Ion Bacioi s-a născut în Doroţcaia, a trăit alături de oamenii din sat toţi cei 30 de ani de independenţă. A lucrat şi prin Rusia, chiar şi pe fecior a încercat să-l ia cu sine, dar, povesteşte că revenit acasă, fiul a spus că nu mai pleacă nicăieri niciodată … şi s-a stabilit de tot în satul în care a văzut lumina zilei. Întrebat, ce-ar trebui să facă în primul rând Guvernul pentru oamenii din Doroţcaia, Ion Bacioi a spus că trebuie să le redea oamenilor libera circulaţie şi ogoarele de după traseu, că de alfel “e mare sfadă între oameni pentru o şchioapă de pământ, taman racul, broasca şi o ştiucă!”.

 

Ce aşteaptă primarul de la Guvernanţi?

 

“Rezolvarea problemelor doroţcănenilor, care nu depind de primărie. Înafară de problemele ce se trag din conflictul transnistrean, nu avem alte probleme majore, suntem ca şi  ceilalţi cetăţeni ai ţării. Cerem de ani buni decentralizare şi autonomie. Şi nimic! S-au făcut nişte paşi, dar parcă cineva îi impinge din urmă, iar ei se opun, atât de puţin şi atât de lent! Fără cele două n-o să rezistăm noi în timp. Avem responsabilităţi şi competenţe, dar nu avem pârghii şi acoperire financiară, iar asta înseamnă că aceste competenţe sunt nule”.

 

S. Cernov

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *