Angajaţi ai instituţiilor statului, speciaslişti în domeniu, la care puteţi apela dacă aveţi nevoie de ajutor, vor prezenta, în cadrul campaniei “E-C”: „Copilul este o valoare! Ascultă-l!” soluţii, sfaturi şi exemple de comportamente, care, adoptate de părinţi, ar putea ajuta la îmbunătăţirea relaţiilor cu adolescenţii sau copiii.
Cum un părinte îşi poate da seama, dacă fiul sau fiica este în stare de depresie? Care sunt semnele depresiei la adolescenţi şi cum pot fi ajutaţi aceştia să depăşească stările depresive?
Invitata rubricii – Renata Ungurean, psiholog şcolar în Liceul Teoretic „M. Stratulat”, s. Boşcana, Criuleni.
„Depresia este o afectiune serioasa care poate influenţa în mod negativ starea, gandirea şi comportamentul persoanei. Simptome generale sunt un sentiment profund de tristete si pierderea marcanta a interesului faţă de orice fel de activităţi. Depresia nu reprezintă doar o stare de tristețe trecătoare, dar este o boală care poate afecta pe oricine și oricând.
Cum se manifestă depresia?
Chiar dacă majoritatea studiilor medicale au pus accentul pe depistarea depresiei „mascate”, caracterizată mai ales prin actiuni si comportamente agresive, nu este mai putin adevarat ca si copiii pot manifesta tristete sau un nivel redus al energiei, similar adultilor care sufera de depresie. Semne ale depresiei la copii pot fi unul sau mai multe din urmatoarele simptome, observabile în mod persistent:
- Iritabilitate sau manifestări exagerate de furie, fregvente şi intense;
- Problemeevidente decomportament
- Sentimente continue de tristete şi neputinţă
- Retragereadinmediulsocial
- Sensibilitate accentuată
- Reducereasaucreştereaapetitului
- Insomniisausomnexcesiv
- Izbucniri în plans sau accese de furie verbală
- Dificultăţideconcentrare
- Plângeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap, alte probleme), care nu răspund la tratamente
- Reducerea abilităţii de a funcţiona în timpul evenimentelor şi activităţilor de acasă sau cu prietenii, la scoală, în activităţile extraşcolare;
- Sentimente de vină sau lipsă de valoare;
- Incapacitatea de a gândi clar sau de a se concentra
- Gânduri sau vorbe despre moarte sau suicid.
Acţiunile părintelui, dacă observă aceste semne la copilul său:
Dacă şi copilul dvs prezinta oricare dintre simptomele mentionate mai sus, vă rugăm, adresaţi-vă unui specialist cât mai curând pentru a evalua starea copilului şi a mediului în care acesta creşte. (medicul de familie, psiholog şcolar, psihoterapeut, psihiatru). In urma unei evaluări realizate de un specialist se poate determina un plan de interventie terapeutică, care să îl poata susţine pe copil să îşi diminueze suferinţa asociată acestei afecţiuni şi pe cei din jurul său să înţeleagă şi să dea sens realităţii pe care o traversează alături de copil.
Adolescentul se poate enerva foarte repede din nimic, devine agitat, îşi pierde controlul şi se lasă pradă furiei şi agresivităţii (sparge obiectele din jur, ameninţă, loveşte) sau dimpotrivă, începe sa plângă, să se izoleze, să se afunde în singurătate.
Dacă staţi de vorbă cu el şi auziţi afirmaţii de genul: “La ce bun sa fac toate lucrurile astea, oricum sunt inutil…”, “Nu sunt bun de nimic…”, “Nu sunt frumos/ frumoasă…toată lumea râde de mine…”, “Sunt vinovat pentru divortul părinţilor mei…”, “Nimeni nu mă iubeşte…”, atunci, la sigur, este într-o perioadă de impas şi are nevoie de ajutor, de încurajare, de mai multă afecţiune, atenţie, decât i-aţi acordat până acum. Aceste perioade sunt trecătoare, dacă le abordaţi serios şi întreprindeţi următoarele:
1. Staţi de vorbă cu copilul, discutaţi despre trăirile şi problemele ui, nu minimalizaţi evenimentele din viaţa lui (de cele mai multe ori întâmplări simple capătă accente dramatice pentru un adolescent) şi nu îl luaţi în derâdere.
2. Ca părinte, menţineţi o relaţie apropiată cu copilul, petreceţi timp împreună, discutaţi des, urmăriţi-i comportamentul. Înconjuraţi-l cu dragoste, oferiţi-i un climat de siguranţă şi stabilitate, nu îl presaţi în obţinerea rezultatelor şcolare. Asiguraţi-i un regim de viaţă sănătos: o alimentaţie naturală, somn suficient, activităţi sportive sau hobby-uri care să îi facă placere.
3. Dacă îl vedeţi stresat, acceptaţi situaţia, fiţi diplomat, asculaţi-l fără critici. Dacă s-a hotărât, în sfârșit, să se destăinuie, abțineţi-vă de la a-l judeca, indiferent cât de reprobabil ar putea părea comportamentul său. Încercați să găsiți împreună soluții constructive pentru rezolvarea situațiilor de care vă povesteşte.
4. Încurajţi activităţile sportive ale adolescentului. Sportul este un excelent remediu împotriva stresului și a depresiei, îi asigură o stare fizică și psihică bună, îi consolidează abilităţile de comunicare în grup. Reuşitele sportive îi trezesc mândrie de sine.
Dacă semnele de stres nu dispar, sau dacă se accentuează, este momentul să apelați la un profesionist. Convinge-l să apeleze la psihologul şcolar, însoţiţi-l, dacă el îşi doreşte”.
