Presografia: pulsul vieţii cu
Eugenia Godoroja, or. Criuleni, funcţionar public la pensie
Luni obişnuiesc să-mi fac planuri pentru toată săptămâna, care includ lucru, sport, mers pe jos şi, desigur, gătit. Cu toate ca nu particip la “Gusturile se discută” sau la “O nouă zi”, mă prind cu gândul că gătitul cere o rânduială de parcă te filmează cineva… Astăzi a sosit la mine un oaspete tare drag – nepoţica… Am avut grijă să-i fie interesant, dar şi ea a ţinut să mă distreze. A solicitat să gătesc răcituri. În timp ce mă ocupam de acest meniu, ea a găsit o carticică cu poezii scurte, din care mi-a citit expresiv, text dupa text, momente din folclorul copiilor. Râdeam şi găteam împreună, aşa ne-am distrat reciproc. Dupa ce am servit prânzul, am ieşit în ogradă să jucăm badminton. Suntem departe de performanţă, dar exerciţiul fizic s-a realizat cu succes!
Marţi am pornit dis-de-dimineaţă cu prăşitul, şi tot aşa, pas cu pas, cu sapa în mâini, am descoperit un soi de asemănare între prăşit şi internet: până intri, şi apoi nici nu observi cum zboară timpul! Uite că aveam la un moment dat spor şi interes să termin mai repede şi, na! – cade sapa din coadă! Şi atunci m-am gândit: ce bine ar fi să aibă şi sapa un “stop-repaos”, dar această pauză s-a produs altfel… De prăşit mai aveam, grădina-i mare, dar se apropia amiaza cu soarele fierbinte sus şi am trecut la bucătărie – “capitala” casei, aşa am citit undeva. În pauza de odihnă am citit nişte ştiri, am mai scris mesaje prietenilor. Comunicarea cu cei dragi creează o seară implinită.
Ziua următoare am dedicat-o întâlnirii cu rudele mele de la Călăraşi. O călătorie de o zi, dus-întors, dar cu emoţii pozitive şi amintiri pentru mult timp înainte. Conservele au fost plănuite pentru ziua de joi. Fructe culese din gradină, pregătite pentru conservare, caise în suc propriu, compot din prune barabele, marinate, castraveţi şi dovlecei – acestea mi-au luat toată ziua. Produsul final m-a făcut să fiu mulţumită de ziua petrecută cu rost – a ieşit bine!
Vineri pe strada noastră a fost ziua salubrizării. Am făcut curăţenie în ogradă, în drum, am ambalat gunoiul pentru transportare. După masă am dedicat timpul mersului pe jos până la gradină. Am întâlnit foşti colegi, oameni care aduc zâmbete, salutându-ne, şi cu care ne-am urat reciproc zi bună. Am vizitat un magazin. Seara am dedicat-o ştirilor, internetului.
Ziua de sâmbătă mi-a adus o surpriză neaşteptată – de dimineaţă am primit un sunet de la o fostă colegă de serviciu, stabilită cu traiul peste hotare, sosită acasă într-o mică vacanţă, şi am convenit să ne vedem. Am avut posibilitate să discutăm ore în şir. A fost o întâlnire după nişte ani, chiar de suflet şi cu dor…
Duminică, cu gânduri bune despre toţi, am mers la biserică, am ascultat slujba, iar după masă am mers la locul de veci al celor dragi. Trăiesc mereu cu speranţa că ei se află undeva sus, unde cerul e mai albastru, şi le şoptesc rugăciune pentru odihna veşnică a sufletelor lor. Bine ar fi dacă oamenii, în afară de locul de veci al rudelor lor, ar mai face puţină curăţenie şi în jur, şi pe la răstignire… Se spune că instalarea monumentelor scumpe sau modeste e o alegere personală, condiţionată şi de posibilităţi, dar menţinerea curaţeniei la morminte şi rugăciunea sunt foarte importante.
Seara de duminică a fost întregită de bucuria de a cina împreună cu copiii. A fost o săptamână bună şi reuşită…
Cu drag, Eugenia
